Impactul atacurilor rusești asupra energiei
Generează rusia reprezintă subiectul principal al acestui articol. La doar câteva săptămâni de la invazia pe scară largă a Rusiei, Oleksi Povolotski s-a trezit brusc responsabil de biroul de reconstrucție al uneia dintre cele mai mari companii energetice din Ucraina. Misiunea sa: să găsească înlocuitori pentru echipamentele energetice distruse sau avariate de atacuri. Povolotski povestește că, la început, el și colegii săi de la DTEK ajungeau să ghicească adresele de e-mail ale partenerilor europeni, cu care nu avuseseră niciodată nevoie să comunice. Câteva tentative reușite au deschis însă drumul către o rețea tot mai amplă de furnizori dispuși să trimită transformatoare, turbine și alte echipamente vitale.
Astăzi, însă, această listă este considerabil mai subțire. Noile bombardamente rusești asupra infrastructurii energetice, declanșate toamna aceasta, sunt cele mai puternice de până acum, iar după aproape patru ani de lovituri, piesele de schimb din Europa sunt din ce în ce mai greu de găsit. Povolotski avertizează că rezervele de echipamente compatibile s-ar putea epuiza într-un an, punând sub semnul întrebării capacitatea Ucrainei de a face reparații după fiecare atac. Între timp, producția de noi componente durează, muniția pentru apărarea antiaeriană se împuținează, iar resursele financiare se subțiază pe măsură ce Kievul se apropie, anul viitor, de o margine periculoasă a finanțării. La toate acestea se adaugă un scandal de corupție de 100 de milioane de euro care afectează sectorul energetic. Eforturile actuale de a găsi echipamente, în plin val de atacuri rusești, sunt, după cum spune Povolotski, asemenea „ștergerii podelei în timp ce robinetul încă curge”.
Ucraina a primit până acum peste 1 miliard de euro în echipamente din partea a peste 30 de țări donatoare, prin fondul gestionat de Energy Community. Dar DTEK, companie deținută de cel mai bogat om al Ucrainei, Rinat Ahmetov, este doar una dintre entitățile vizate. Numai anul acesta, a cheltuit 166 de milioane de dolari pentru a repara centrale termice și mine de cărbune. „Problema este timpul și banii. Încerc să fiu optimist. Poate o altă țară își va moderniza instalațiile anul viitor și ne va putea da echipamentele vechi”, spune el. DTEK caută acum inclusiv în Africa și Orientul Mijlociu componente compatibile cu specificațiile de epocă sovietică, întrucât producătorii ucraineni pot avea nevoie de luni sau chiar ani pentru a fabrica echipamente noi.
Pe măsură ce iarna se apropie, nevoile cresc. În unele regiuni, penele programate durează deja până la 12 ore pe zi. Moralul scade, oamenii se obișnuiesc cu locuințe și străzi întunecate, iar fiecare atac masiv aduce țara cu un pas mai aproape de o nouă criză umanitară. „Cu iarna la ușă, avem nevoie de sprijinul aliaților mai mult ca oricând”, spune Povolotskiy, referindu-se atât la apărarea aeriană, cât și la infrastructura energetică.
Atacurile rusești au provocat pagube catastrofale infrastructurii energetice, distrugând aproape 70% din capacitatea de producție a țării, potrivit think-tankului Green Deal Ukraina. Tactica Rusiei s-a schimbat în 2025. Loviturile vizează în continuare sistemul de transport al energiei, inclusiv elemente locale ale distribuției, dar s-au intensificat în mod special asupra gazului și sistemelor centralizate de încălzire. Anul acesta, Rusia a atacat pentru prima dată producția internă de gaze a Ucrainei — aproximativ 60% din aceasta a fost distrusă. Centralele de cogenerare, care asigură o treime din producția de căldură a țării, sunt și ele ținte constante.
Strategia este una cinică în prag de iarnă: 80% dintre ucraineni depind de un sistem centralizat de gaz, iar peste jumătate primesc apă caldă din sisteme pe bază de gaz, cărbune sau biomasă, potrivit organizației umanitare ACAPS. Lista echipamentelor necesare se lărgește: compresoare și turbine pentru producția de gaze, transformatoare, stații de transformare, cabluri și multe altele, transmite Ministerul Energiei. Problema este însă compatibilitatea. Rețeaua Ucrainei funcționează predominant la 330 kV și 750 kV, tensiuni mult mai mari decât cele obișnuite în Europa, ceea ce limitează drastic opțiunile.
„Echipamentele de 750 kV, de la separatoare la transformatoare, sunt rare la nivel global, utilizate doar în Ucraina, Rusia, Coreea de Sud și SUA, ceea ce complică enorm achiziția”, explică Vitali Zaicenko, șeful Ukrenergo. Compania a epuizat aproape toate stocurile utilizabile de echipamente second-hand. Chiar și când echipamentele sunt găsite, ele nu pot fi întotdeauna folosite. DTEK a refuzat două transformatoare dezafectate din Elveția, în valoare de 10 milioane de dolari bucata, din cauza incompatibilităților, iar căutările din Germania nu au produs rezultate. Totodată, unele state europene devin tot mai reticente în a transfera echipamente, temându-se pentru securitatea propriului sistem energetic, în contextul aparițiilor de drone suspecte pe flancul estic al NATO. „Prioritățile se schimbă, iar acest lucru poate afecta livrările către Ucraina”, spune analistul polonez Wojciech Jakobik.
Astfel, industria energetică ucraineană depinde tot mai mult de producția nouă — un proces lent. Echipamentele la tensiuni joase se produc în trei luni, cele de 750 kV pot necesita până la un an. Producția internă poate fi mai rapidă, dar Ucraina nu are capacitatea să acopere toate necesitățile. Țara se confruntă cu un deficit de forță de muncă și nu dispune de tehnologia necesară pentru unele echipamente, precum compresoarele de gaz. Un depozit aflat în afara Ucrainei, dotat cu echipamente noi pentru producerea energiei și cu componente second-hand pentru infrastructura de gaze, ar fi ideal, spune Povolotskiy. DTEK discută această posibilitate cu Ministerul Energiei, însă rezervele proprii ale ministerului sunt și ele limitate.
Dar stocurile necesită finanțare — resursă tot mai puțin disponibilă. Unele companii locale de distribuție funcționează cu bugete deficitare cu până la 30%, potrivit lui Oleksandr Harcenko, director al Energy Industry Research Center. Europa contribuie la acoperirea unei părți din costuri. Ursula von der Leyen a anunțat 6 miliarde de euro destinate protejării și reparării infrastructurii energetice, un semnal important după scandalul de corupție care risca să afecteze sprijinul european.
Pentru moment, Bruxelles-ul rămâne angajat în sprijinirea sectorului energetic ucrainean. Banca Europeană de Investiții intenționează să își mențină implicarea, deși subliniază că singura soluție reală este oprirea atacurilor, după cum afirmă Matteo Rivellini, șeful echipei BEI pentru investiții în Ucraina. Pentru asta, Ucraina are nevoie de mai multă apărare antiaeriană. Rusia a lansat 359 de rachete și peste 8.000 de drone în octombrie și noiembrie, multe vizând direct sistemul energetic. La 18 noiembrie, rata de interceptare a rachetelor era de doar 27%, un nivel scăzut comparativ cu anii anteriori. „Cheia rămâne apărarea antiaeriană”, spune fostul premier Volodimir Hroisman. „De ani de zile cerem închiderea cerului și sisteme suplimentare de apărare.
Partenerii noștri au aceste capacități, iar noi nu putem sta și privi cum sistemul energetic și condițiile noastre de viață sunt devastate.