Valoare documentară notabilă
Un caiet manuscris aparţinând marelui sculptor şi desenator francez de origine română Constantin Brâncuşi a fost descoperit într-o colecţie privată din Ţările de Jos, potrivit Le Figaro.
Compus din 39 de schiţe, nouă semnături şi cinci note ale artistului, acesta ar constitui „un ansamblu cu o valoare documentară notabilă pentru istoria artei moderne”, detaliază un comunicat al expertizei AFD, transmite News.ro.
Caietele lui Constantin Brâncuși sunt, într-adevăr, o raritate. Doar câteva exemplare sunt în prezent documentate şi conservate în colecţii publice din întreaga lume. Acesta, găsit în dulapurile unui colecţionar de artă din prima jumătate a secolului al XX-lea, documentează „practica grafică a artistului”. Se pare că datează din perioada 1908-1916, perioadă în care sculptorul suprarealist şi minimalist îşi exercita arta în Franţa.
Pe coperta caietului este notată adresa atelierului lui Brâncuşi, „54 rue du Montparnasse à Paris”. Cele aproape patruzeci de schiţe care apar în paginile caietului par a fi „studii pregătitoare şi cercetări formale”, premize ale operelor „Le Nouveau-né”, „La Muse endormie” şi „Le Baiser”, toate realizate la Paris, între 1904 şi 1957, data morţii sale.
Schiţele ar fi fost realizate „cu mină grafică, creion colorat şi cerneală de China”. Această tehnică, destul de neobişnuită pentru artistul franco-român, apare în principal pe verso-ul paginilor caietului. Conţinutul lor, care nu a fost niciodată publicat sau expus, a fost încredinţat unui comitet ştiinţific internaţional care intenţionează să analizeze, prin intermediul unui studiu ştiinţific, „procesul creativ al artistului prin intermediul cercetărilor sale grafice şi sculpturale”.
Ansamblul ar trebui să completeze apoi un lot de alte 22 de schiţe ale lui Constantin Brâncuşi, formând un corpus de 61 de desene. Comunicatul asigură că identificarea caietului găsit în Ţările de Jos a fost realizată de un expert în scrieri şi documente rare. Acesta a comparat piesele găsite cu cele deja conservate la Centrul Pompidou şi la Biblioteca Kandinsky, precum şi cu corespondenţa autografă.
În prezent se constituie o comisie ştiinţifică internaţională menită să examineze carnetul şi să stabilească legăturile dintre schiţe şi lucrările sculptate din aceeaşi perioadă. Numele experților şi calendarul analizei nu au fost încă făcute publice. Pe piaţa artei brâncuşiene, falsurile reprezintă un risc major, astfel că orice piesă nouă atribuită sculptorului este supusă unui control riguros.
Autentificarea internaţională a operei lui Brâncuşi este realizată de specialişti precum Margit Rowell (desene), Friedrich Teja Bach (sculptură), David Grob (fotografii), dar şi istoricul de artă Doina Lemny, cunoscută pentru cercetările sale dedicate artistului. Aceştia atrag atenţia că apropierea anului 2028 – momentul intrării operei în domeniul public – ar putea intensifica tentativele de falsificare.
Conform legislaţiei europene, operele devin libere de drepturi la 70 de ani după moartea autorului, calculul începând la 1 ianuarie anul următor. Pentru Brâncuşi, decedat la 16 martie 1957, acest termen se împlineşte la 1 ianuarie 2028. Până atunci, orice utilizare a imaginilor lucrărilor sale necesită aprobarea ADAGP, organizaţia care reprezintă moştenitorul artistului.
Întrebată de Le Figaro, Doina Lemny a afirmat că, deşi nu se pronunţă asupra autenticităţii carnetului, aceste desene „nu par convingătoare, par cel puțin bizare, dacă nu chiar false”. Ea subliniază că minimalismul stilului brâncuşian induce adesea în eroare falsificatorii, care nu surprind esența procesului său creativ. Lemny aminteşte că desenul „Sărutul” este o marcă a artistului, iar imitaţiile nu reuşesc să reproducă detaliile specifice create de Brâncuşi. În privinţa noului caiet, aşteaptă cu „onestă curiozitate” concluziile comisiei.
Anul 2026 va fi dedicat oficial memoriei lui Constantin Brâncuşi în România, instituţiile statului având libertatea de a organiza sau susţine evenimente culturale, artistice şi educaţionale consacrate operei şi vieţii sale.