Începerea Postului Crăciunului
În seara de 14 noiembrie, creștinii ortodocși lasă cele lumești – de unde vine și termenul de „lăsat al secului” – pentru a intra în postul Nașterii Domnului. Potrivit tradiției, Postul Crăciunului durează 40 de zile și se încheie în seara de Ajun, pe 24 decembrie. Această practică religioasă amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, dar și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Drepții Vechiului Testament au postit în vederea venirii lui Mesia, iar Moise pentru primirea cuvintelor lui Dumnezeu, Legea Decalogului (cele 10 porunci). "Prin post se cuvine să întâmpinăm și noi nașterea lui Hristos. Mântuitorul vine în lume și se face om, dar vrea să coboare și în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice și pe noi la viața cerească. Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaș al prezenței lui Hristos", scrie creștinortodox.ro.
Primele mențiuni despre ținerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei. Hotărârea ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile a fost adoptată la Sinodul local din Constantinopol, ținut în anul 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Înainte de acest sinod, creștinii posteau diferit: unii numai șapte zile, iar alții șase săptămâni. Conform regulamentelor actuale, în Postul Crăciunului avem dezlegare la pește sâmbătă și duminică, însă trebuie menționat că prima săptămână a acestui post, până în 21 noiembrie, la sărbătoarea Intrării în Biserica a Maicii Domnului, precum și ultima săptămână, în perioada 20-24 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspră.
În tipicul Sfântului Sava se menționează că în zilele de luni, miercuri și vineri, trebuie să postim fără untdelemn și vin. În cazul în care, în aceste zile, vom face pomenirea unui sfânt cu o cinstire mai largă, se face dezlegare pentru dragostea sfântului. Zilele din anul acesta în care avem dezlegare la pește sunt: 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserica), 23 și 24 noiembrie (sâmbătă și duminică), 25 noiembrie (Sfânta Muceniță Ecaterina și Sfântul Mercurie), 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei), 1 decembrie (duminică), 3 decembrie (Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica), 5 decembrie (Sfântul Sava cel Sfințit), 6 decembrie (Sfântul Ierarh Nicolae), 7 decembrie (Sfânta Muceniță Filofteia), 8 decembrie (duminică), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon), 14 și 15 decembrie (sâmbătă și duminică).
Ziua de 24 decembrie poartă denumirea de Ajunul Crăciunului. E o zi de post mai aspru față de celelalte zile. Există obiceiul să nu se mănânce până la ora 3-4 p.m., amintind de postul ținut în vechime de catehumenii care în seara acelei zile primeau botezul și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. ÎPS Bartolomeu Anania explică într-o predică diferența dintre postul Paștilor și postul Crăciunului: „Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei și veseliei. Dacă Nașterea Domnului e o sărbătoare a bucuriei, de ce s-a rânduit ca ea să fie precedată de post? Și nu e vorba de un post mărunt, de câteva zile, ci de unul care durează nu mai puțin de șase săptămâni, și într-o perioadă în care nu sunt la îndemână nici verdețuri și nici fructe proaspete. Dacă ne gândim bine, postul Sfintelor Paști își are un rost bine lămurit: Învierea Domnului a fost precedată de patimile, răstignirea și moartea Sa, evenimente care cer o participare de doliu. La capătul postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel stă suferința martirică a celor doi, ceea ce îndreptățește o părtășie pe măsură”.
ÎPS Anania continuă, subliniind că, deși Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei, postul care îl precede este esențial pentru a ne pregăti sufletul: „Cu toate acestea, există și un strai al sufletului, menit să-i asigure omului participarea la sărbătoarea lăuntrică. Din păcate, există încă destui creștini care cred că sărbătorile de iarnă se reduc la un pom împodobit, la sarmale, caltaboși, cârnați și băutura, uitând ca înaintea ospățului de acasă li se îmbie ospățul euharistic, al sfintei cuminecări, care e incomparabil mai important decât belșugul de bucate. Ei bine, pentru acest ospăț duhovnicesc se cere strai duhovnicesc, iar straiul acesta, cu toate podoabele virtuților lui, nu poate fi pregătit decât prin post, adică prin renunțările și jertfele acestuia.”
Postul nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care sufletul leapădă de pe el zdrențele păcatelor și se primenește, încetul cu încetul, prin pocăință, mărturisire și faptă bună.
Postul cuprinde în el nu numai renunțare, dar și o bucurie a renunțării, ca o pregustare a bucuriei finale.