Cauze interne și externe
România se află pe locul 21 în lume în ceea ce privește prețul energiei electrice pentru populație, conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), care a luat în considerare datele din 144 de țări. Potrivit AEI, prețul energiei electrice în România este de 70 de ori mai scump decât cel din Iran, care reprezintă cea mai ieftină energie electrică la nivel global, și de 58 de ori mai ieftin decât cel din Insulele Bermude, unde energia este cea mai costisitoare. "Prețurile mari la energie afectează nu doar consumatorii casnici, ci și competitivitatea întreprinderilor locale", a declarat Dumitru Chiseliță, președintele AEI.
Prețul ridicat al energiei electrice în România se datorează unei combinații de factori interni și externi. Printre cauzele interne se numără capacitățile de producție insuficiente sau neoptime, care fac ca, în anumite perioade, producția internă să nu acopere cererea, ceea ce conduce la importuri costisitoare. Potrivit datelor recente, pierderile în sistemele de transport și distribuție sunt alarmante, ajungând în unele zone până la 20%.
Un alt factor care contribuie la aceste prețuri ridicate sunt costurile generate de politici, reglementări și infrastructură. Creșterea prețului certificatelor de emisii de CO₂, în cadrul sistemului „EU Emissions Trading System”, a dus la majorarea costurilor de producție pentru energia din surse fosile. De asemenea, tranziția către surse regenerabile necesită investiții semnificative, iar unele tehnologii sunt mai greu de gestionat din cauza dependenței de condițiile meteorologice.
Exporturile de energie în momente de cerere scăzută, combinate cu necesitatea de importuri în perioade cu cerere ridicată, amplifică fluctuațiile prețurilor. De exemplu, în timpul verii, când cererea este mică, România exportă energie, dar în sezonul de iarnă, când cererea crește, importurile devin inevitabile, iar prețurile explodează.
Variabilitatea producției din sursele hidro, eoliene sau solare, influențată de secetă sau vânt slab, afectează suplinirea necesarului de energie și, implicit, costurile marginale de producție. În plus, creșterea excesivă a taxelor și accizelor în ultimii ani a adăugat o povară suplimentară asupra consumatorilor.
Pe lângă aceste cauze, România se confruntă cu provocări externe. Capacitățile de interconexiune cu piețele vest-europene sunt limitate, ceea ce face ca cererea mare de energie să nu poată fi acoperită de resursele disponibile în Vestul Europei. În plus, creșterea prețului gazelor naturale și a altor combustibili la nivel european a determinat o creștere a costurilor de producție a energiei electrice.
De asemenea, cererea globală de energie fluctuează în funcție de variațiile producției regenerabile, ceea ce complică și mai mult situația. Impactul războiului din Ucraina asupra lanțurilor de aprovizionare cu combustibili și asupra piețelor energetice a amplificat aceste probleme, afectând stabilitatea prețurilor.
Consecințele acestor prețuri mari sunt severe. Estimările recente indică faptul că între 32% și 45% din populație ar fi afectată de sărăcie energetică, conform ORSE, iar aproximativ 20% din gospodării au un consum sub jumătate din media națională, ceea ce este un indicator de sărăcie energetică extremă. În regiunile mai puțin dezvoltate, cum ar fi Nord-Estul, circa 30,8% dintre gospodării nu își permit să își acopere nevoile energetice.
Gospodăriile cu venituri reduse, care alocă o pondere mare din venit pentru energie, dispun de mai puțini bani pentru alte nevoi, ceea ce reduce cererea internă și afectează consumul, având un impact negativ asupra economiei. "Întreprinderile și industria din zone cu costuri energetice mari, cum este România, devin mai puțin competitive. Dacă costul energiei este ridicat, firmele sunt nevoite să includă aceste cheltuieli în prețurile lor, ceea ce reduce investițiile și poate duce până la faliment", a adăugat Chiseliță.
Conform celui mai recent set solid de date comparabile (EIB Investment Survey 2024 – România), aproximativ 81% dintre firmele din România consideră că „costurile la energie” reprezintă un obstacol (minor sau major) pentru investiții. Detaliat, ponderea variază: 89% în industrie, 86% în construcții, 71% în servicii, 82% în infrastructură, 77% pentru IMM-uri și 84% pentru companii mari.
Astfel, prețurile mari la energia electrică nu afectează doar consumatorii individuali, ci și întregul mediu de afaceri din România, ceea ce poate avea repercusiuni pe termen lung asupra dezvoltării economice a țării.