Atacuri asupra justiției române
Președinții curților de apel din România au dat publicității, luni, 10 noiembrie 2025, un comunicat de presă în care o apără pe șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, după valul de eliberări ale infractorilor celebri. Aceștia afirmă că „lovirea vârfului piramidei judiciare echivalează cu vulnerabilizarea întregului sistem” și că „reformarea unor hotărâri definitive prin intermediul unor căi extraordinare de atac reprezintă prevalența adevărului”. „Discreditarea publică a președintelui instanței supreme, prin manipulare și dezinformare, creionează arhitectura unui dezechilibru statal fundamental, o îndepărtare periculoasă de la democrație prin afirmarea arbitrariului ca politică a statului”, afirmă președinții curților de apel. Aceștia aduc acuzații grave reprezentanților Executivului: „Lipsa capacității și a disponibilității funcționale pentru dialog a exponenților puterii executive în vederea înțelegerii mecanismelor juridice în baza cărora își desfășoară activitatea instanța supremă, arată nevoia acestora de subjugare a puterii judecătorești, pilon fundamental al statului de drept și de confiscare a statului. Necunoașterea sau ignorarea crasă și nescuzabilă a Constituției și legilor statului, a principiilor organizării și funcționării statului de drept și aplicarea dictonului Statul sunt eu, discreditarea continuă și agresivă a instanței supreme și a președintelui acesteia par a fi noile «valori» după care se ghidează structura statală a țării.” Comunicatul integral subliniază: „Justiția română este un sistem unitar. Autoritatea instanței supreme garantează echilibrul întregului edificiu jurisdicțional. Atunci când Înalta Curte este supusă discreditării, ridiculizării sau presiunilor publice, efectul se propagă inevitabil către toate instanțele din țară și afectează încrederea în toți judecătorii.” Potrivit art. 126 din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar ceea ce se întâmplă în aceste zile cu Înalta Curte de Casație și Justiție nu este doar o atingere adusă conducerii instanței supreme, ci o slăbire a justiției în ansamblu. Lovirea vârfului piramidei judiciare echivalează cu vulnerabilizarea întregului sistem — de la curțile de apel, la tribunale și judecătorii — și cu afectarea încrederii societății în capacitatea judecătorilor de a-și îndeplini rolul constituțional. Președinții curților de apel subliniază că „Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie sprijinită, pentru că apărarea sa înseamnă apărarea drepturilor și libertăților fiecărui cetățean, înseamnă menținerea statului în matca democrației.” De asemenea, ei afirmă că „procedurile judiciare nu sunt abuzuri, așa încât reformarea unor hotărâri definitive prin intermediul unor căi extraordinare de atac nu reprezintă altceva decât afirmarea principiilor fundamentale ale dreptului, respectiv prevalența adevărului și a dreptății.” În nicio democrație, o putere în stat nu cere socoteală altei puteri în stat, în stradă, prin manipulare și conduite subversive, mimând empatia pentru categorii defavorizate și proiectând asupra corpului magistraților eticheta de dușmani ai poporului, declanșând astfel o luptă de clasă imaginară. Aceștia îndeamnă statul să crească nivelul de trai al populației și să protejeze, să unească, să regleze prin mecanisme legitime și coerente, nu să dezbine și să polarizeze împărțind societatea în buni și răi, corupți și onești. Președinții curților de apel reafirmă unitatea corpului judiciar și responsabilitatea comună de a apăra independența justiției și statul de drept, demnitatea funcției de judecător și încrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului. Fac apel la respectarea statutului constituțional al puterii judecătorești și la protejarea autorității instanței supreme, ca garanție a unui stat de drept funcțional. În acest context, ei afirmă răspicat că justiția nu se negociază și nu cedează niciunei forme de presiune, justiția nu cere și nu acceptă privilegii, ci respectarea locului și rolului său într-o societate democratică.