Legături între război și alegeri
Dosarul mercenarilor reprezintă subiectul principal al acestui articol. Un lanț modular de recrutare, instruire și operațiuni a legat războiul din Congo de taberele din Balcani și de tentativele de subminare a voturilor și a ordinii constituționale în Europa de Est. Aceeași oameni - pregătiți de foști instructori Wagner - au fost rotiți între teatre de război, sabotaj electoral și planuri de lovitură de stat, scrie euromaidanpress.com.
În ianuarie 2025, aproximativ 300 de luptători aflați sub comanda lui Horațiu Potra au fost capturați în Republica Democratică Congo, predați formal în custodia ONU și „repatriați”, după cum au fost raportate oficial lucrurile. După nouă luni, o serie de percheziții europene - 70 de locuinţe în Moldova şi Ucraina — au scos la iveală o rețea de 654 de suspecți legați de companiile militare private ruse Wagner și Redut, cu dovezi că aceiași oameni au luptat atât în Congo, cât și în Ucraina. Concluzia anchetelor: cei 300 „repatriați” nu dispăruseră — s-au rotit într-un sistem care lega câmpurile de luptă africane de taberele din Balcani și de operațiuni de influență în Europa. Unii dintre ei au apărut ulterior în rețeaua care planificase acțiuni la o fermă de cai din apropierea Bucureștiului, unde s-ar fi discutat despre răsturnarea violentă a puterii.
Anatolii Prizenko a perfecționat un tipar: a urmărit reflexele și comportamentul tinerilor la competiții civile — paintball — ca pe niște teste de selecție. Cei selectați primeau oferte de muncă: 300–500 de dolari pentru zece zile, fără detalii despre misiuni. Un an mai devreme, în octombrie 2023, Prizenko recrutase oameni pentru o operațiune de provocare în Paris — pictarea de stele a lui David pe clădiri pe fundalul conflictului din Gaza — operațiune ulterior atribuită de UE unor servicii de informații ruse (GRU). Prizenko a fost arestat în februarie 2025, iar cazurile arată clar schema: testări cu miză mică în Vest, apoi trecerea către operațiuni paramilitare în Est.
Pădurile din jurul localităților Radenka (Serbia) și Glamočani (lângă Banja Luka, în entitatea pro-rusă Republika Srpska) au devenit, în vara și toamna 2024, locuri de instruire. Mărturiile — pentru presă — ale foștilor participanți descriu un ritual: predarea telefoanelor și pașapoartelor, cursuri de tactici de luptă, drone, „sport și psihologie” — eufemisme pentru pregătire paramilitară.
Printre instructori au apărut nume documentate anterior în operațiuni africane sau cibernetice: Alekander Volhonski (legături Wagner în Africa Centrală), Konstantin Goloskokov (implicat în atacurile cibernetice din 2007 asupra Estoniei), Mihail Potepkin (sub sancțiuni europene) — semne că personalul din operațiuni africane a fost folosit pentru a pregăti operativi în Europa.
Când jurnaliștii și anchetatorii au vizitat coordonatele taberelor în februarie 2025, au găsit doar urmele taberei: hârtie arsă, prelate topite, pământ ars — semne ale unei rețele care încearcă să șteargă urmele.
Pe 11 octombrie 2024, poliția moldovenească a oprit o mașină la frontiera cu România. În interior se aflau materiale sugestive: drone demontate, căști VR, echipamente radio și instrucțiuni pentru fabricarea de explozivi. Anchetatorii au concluzionat că taberele operaseră între august și începutul lui octombrie pentru a produce forță de acțiune în perioada votului — în Moldova și în regiune. Parlamentari și oficiali de securitate de la Chișinău au declarat că instrucția a vizat tactici de destabilizare: „au învățat folosirea dronelor, organizarea de revolte de masă și provocarea unei reacții violente din partea forțelor de ordine”.
Arhitectul operațiunii române ar fi fost Horațiu Potra — veteran al Legiunii Străine, comandant în companii militare private, activ în Africa. În vara lui 2024, estimările locale plasau sub comanda sa până la 1.000 de luptători — români și moldoveni, inclusiv indivizi cu trecut în structurile statului român. Datele anchetei au indicat că unele elemente ale antrenamentului proveneau din aceleași surse folosite de Wagner.
După primul tur al alegerilor din România, candidatul Călin Georgescu a fost acuzat că a căutat sprijinul lui Potra; dovezi fotografice și înregistrări telefonice arată întâlniri la o fermă de cai unde, susțin procurorii, s-ar fi pus la punct planuri pentru o acțiune violentă. Au fost găsite arme, explozivi și liste cu nume de politicieni și jurnaliști. Procurorii i-au acuzat de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, posesie ilegală de arme, spălare de bani și finanțare ilegală a campaniei — dar, în ciuda probelor, instanța a decis eliberarea lui Potra; ulterior, acesta a fugit din România, iar în septembrie 2025 a fost reținut în Dubai.
Anchetele ucrainene, moldovene și europene conturează o hartă a rotației: luptători care au acționat în Donețk, Bahmut sau Debalțeve, apoi au luptat în Congo, au revenit în Balcani pentru instruire și au fost trimiși pentru operațiuni politice în Moldova și România. Bătăliile africane au oferit antrenament și venituri; taberele balcanice — pregătirea operațională pentru piața europeană; operațiunile de provocare în Vest — testarea reacțiilor; destabilizările electorale — obiectivul politic.
Rețeaua a folosit adesea cetățeni din state terțe — Moldova, Asia Centrală, Bosnia etc. — pentru a păstra o perdea de negare formală pentru Moscova, în timp ce mecanica operațiunilor — instructori, rutine, finanțare — avea legături clare cu structuri asociate cu Wagner și cu mediatori pro-ruși.
-Octombrie 2023: operațiune de provocare în Paris, atribuită ulterior serviciilor ruse (recrutată de Prizenko). -Vara–toamna 2024: recrutare la paintball, tabere în Serbia și Bosnia; instruirea practică a operativilor. -11 octombrie 2024: interceptare la graniță cu drone și instrucțiuni de fabricare a explozibililor. -Noiembrie–decembrie 2024: alegeri în Moldova și România; întâlniri la ferma de cai; anularea unor rezultate ale alegerilor. -Ianuarie 2025: capturarea a circa 300 de luptători în Congo, „repatriați”. -Octombrie 2025: razii în 70 de locații; 654 de suspecți vizați; dovezi că aceștia au activat atât în Congo, cât și în Ucraina.
Dovezile adunate arată un model: testare, scalare, rotație. Când manipularea electorală a eșuat, rețeaua a trecut spre opțiuni violente. Când acțiunea a fost detectată, elementele fizice au fost distruse; când liderii au fost prinși, au intervenit mediatorii cu legături la ministerul de externe rus pentru a bloca extrădările. Expunerea schemei nu înseamnă distrugere totală. Infrastructura — rețelele de recrutare, cursurile, traseele financiare — există încă; iar experiența acumulată la fiecare eșec era transformată în „date” utile pentru operațiuni viitoare.
Anchetele europene au tăiat multe noduri ale sistemului, dar avertismentul rămâne limpede: o rețea modulară, conectată pe mai multe continente, continuă să reprezinte o amenințare la adresa stabilității electorale și a ordinii constituționale din regiune.