Nouă hartă detaliată
Se spune că toate drumurile duc la Roma, dar câte drumuri romane au existat, de fapt? Potrivit unor cercetări recente, lungimea lor totală ar fi fost cu peste 110.000 de kilometri mai mare decât se credea anterior. Cercetătorii au prezentat Itiner-e, un nou set de date digitale de înaltă rezoluție și o hartă a drumurilor Imperiului Roman din jurul anului 150 d.Hr. O echipă de cercetători a folosit înregistrări arheologice și istorice, hărți topografice și imagini din satelit pentru a crea acest colos, care cartografiază 299.171 km de drumuri pe o suprafață de aproape 4.000.000 km², scrie Gizmodo. "Sistemul de drumuri al Imperiului Roman a fost esențial pentru organizarea circulației oamenilor, mărfurilor și ideilor, și pentru menținerea controlului imperial. Cu toate acestea, el a rămas incomplet cartografiat și slab integrat între diverse surse, în ciuda secolelor de cercetare", au scris autorii studiului publicat joi în revista Nature. Aceștia descriu Itiner-e drept „cel mai detaliat și cuprinzător set de date digitale deschise despre drumuri din întregul Imperiu Roman". Când Imperiul Roman a atins apogeul în secolul al II-lea d.Hr., acesta cuprindea peste 55 de milioane de oameni, din Marea Britanie modernă până în Egipt și Siria. Noua hartă dezvăluie cu 110.616 km de drumuri care nu au fost cartografiate anterior. Potrivit cercetătorilor, această creștere se datorează unei acoperiri mai bune a drumurilor din Peninsula Iberică, Grecia și Africa de Nord, precum și corectării unor drumuri propuse anterior, adaptându-le la relieful real – de exemplu, drumuri șerpuite prin munți, nu linii drepte nerealiste. „Această resursă este revoluționară pentru înțelegerea modului în care mobilitatea a modelat conectivitatea, administrația și chiar transmiterea bolilor în lumea antică, dar și pentru studiul evoluției mobilității terestre de-a lungul mileniilor în această regiune”, au afirmat cercetătorii. În total, Itiner-e include 14.769 de secțiuni de drum, dintre care 34,6% sunt clasificate drept drumuri principale și 65,4% drept drumuri secundare. Ce este mai puțin impresionant e că doar 2,7% dintre amplasamentele exacte ale acestor drumuri sunt certe; 89,8% sunt cunoscute cu o precizie mai mică, iar 7,4% sunt doar teoretizate. „Aceasta evidențiază o discrepanță între cunoașterea noastră privind existența și localizarea drumurilor romane: știm că toate drumurile incluse au fost folosite la un moment dat în perioada romană, dar pozițiile lor exacte nu sunt sigure”, au explicat membrii echipei. Ei au adăugat și că Itiner-e nu reprezintă modul în care rețeaua rutieră s-a dezvoltat în timp. La nivelul său cel mai simplu, Itiner-e oferă o nouă și impresionantă perspectivă vizuală asupra teritoriilor romane antice, care poate ilustra cât de bine era conectat Imperiul. Cei care fac comparații cu o hartă modernă pot chiar să descopere câteva detalii interesante, ca de exemplu faptul că drumul care leagă astăzi Bologna, Modena, Parma, Piacenza și Milano este același cu cel care unea în anul 150 d.Hr. orașele antice Bononia, Mutina, Parma, Placentia și Mediolanum (numele în latină ale așezărilor respective).