Decizia și motivarea Curții
Explică neconstituționalitatea reprezintă subiectul principal al acestui articol. Curtea Constituțională a României a admis, luni, 3 noiembrie 2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) referitoare la Legea privind pensiile magistraților. Astăzi, CCR a publicat motivarea deciziei de neconstituționalitate, subliniind încălcarea procedurilor legale în adoptarea acesteia. Potrivit motivării, „având în vedere neregularitatea formulării cererii avizului CSM, Curtea constată că Guvernul nu a solicitat avizul CSM, ceea ce este contrar art.1 alin.(5) coroborat cu art.133 alin.(1) și art.134 alin.(4) din Constituție, fiind astfel afectat rolul CSM de garant al independenței justiției”.
Decizia CCR este deosebit de importantă, având în vedere contextul legislativ actual privind pensiile speciale. Conform motivării, Curtea a constatat că Guvernul a adoptat proiectul de lege la 29 august 2025, punând CSM în imposibilitatea de a-și exercita rolul de garant al independenței justiției. „Termenele sunt garanții sine qua non ale exercitării atribuțiilor autorităților publice”, se arată în document, subliniind importanța respectării acestor termene pentru asigurarea coerenței acțiunilor guvernamentale.
CCR a evidențiat și alte vicii de neconstituționalitate, subliniind că Guvernul nu a respectat termenul legal pentru emiterea avizului de către CSM. În conformitate cu Fișa circuitului de avizare, termenul a început să curgă de la data de 28 august 2025, iar solicitarea avizului putea fi adresată abia după această dată. Această omisiune a dus la limitarea capacității CSM de a-și exercita atribuțiile, contrar principiului legalității.
Pe lângă acest aspect, CCR a menționat că Legea nr.305/2022 reglementează, în termeni generali, întinderea temporală a termenului în care orice acțiune de avizare are loc. Curtea a subliniat că relativizarea acestui termen ar echivala cu o relativizare a activității CSM în ansamblu, ceea ce contravine normelor statului de drept. Aceasta a dus la concluzia că legea criticată contravine și art.1 alin.(3) din Constituție, care se referă la statul de drept.
În ciuda acestor critici, CCR a afirmat că legea nu încalcă principiul securității juridice, menționând că a fost adoptată pentru corectarea inechităților existente în sistemul pensiilor de serviciu din justiție. „Noua reformă nu aduce în discuție un element aleatoriu, ci promovează o soluție legislativă mai restrictivă”, a declarat Curtea. Aceasta a comparat legea cu Legea nr.282/2023, care a avut o viziune similară în privința pensiilor de serviciu, subliniind că soluțiile legislative propuse sunt conforme cu realitatea socială și financiară a țării.
Curtea a abordat, de asemenea, principiul încrederii legitime, afirmând că o corecție a sistemului de pensii din motive de echitate socială nu subminează acest principiu. În schimb, un interval de tranziție de peste 11 ani este considerat ca fiind un aspect pozitiv, care susține încrederea cetățenilor în acțiunile statului. În acest context, CCR a dat asigurări că principiul încrederii legitime nu este încălcat, întrucât se raportează la societate în ansamblul său.
Pe de altă parte, o opinie separată a patru judecători ai CCR, Asztalos Csaba, Dacian Cosmin Dragoș, Laura-Iliana Scântei și Elena-Simina Tănăsescu, a contestat decizia majoritară. Aceștia au argumentat că legea ar fi trebuit să fie păstrată, deoarece Guvernul și Parlamentul și-au respectat obligațiile constituționale. Judecătorii au avertizat că decizia transformă avizul consultativ al CSM într-un instrument de blocaj, oferind acestuia un drept de veto asupra procesului legislativ.
Judecătorii din opinia separată au subliniat că Guvernul a acționat corect, inițiind consultări și solicitând avizul CSM. Aceștia afirmă că avizul CSM nu a fost adoptat în termenul legal, ceea ce nu ar trebui să compromită constituționalitatea legii. „Nesolicitarea avizului ar fi putut atrage o critică de neconstituționalitate, dar lipsa avizului nu conduce automat la neconstituționalitatea legii”, au declarat ei.
Cei patru judecători consideră că opinia majoritară denaturează rolul CSM și riscă să transforme această autoritate într-un actor cu putere decizională în procesul legislativ, contrar atribuțiilor sale constituționale. Ei au subliniat că avizul CSM ar trebui să fie consultativ și nu un instrument de blocaj, reafirmând că Parlamentul și Guvernul au competența de a legifera fără a fi împiedicați de tăcerea CSM. Această diviziune în cadrul CCR evidențiază o ruptură în interpretarea rolurilor instituționale, cu implicații semnificative pentru viitorul legislației în domeniul pensiilor.
În concluzie, decizia CCR de a declara neconstituțională Legea privind pensiile speciale ale magistraților subliniază importanța respectării procedurilor legale în procesul legislativ. De asemenea, dezacordul dintre judecătorii CCR reflectă o tensiune mai largă în societate privind reforma sistemului de pensii și rolul CSM în acest proces.
Următorii pași vor implica discuții și posibile reglementări suplimentare pentru a asigura o colaborare eficientă între instituțiile statului în domeniul justiției.