Tragedie în fotbalul românesc
Emeric Ienei a murit miercuri, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani, acasă, în jurul orei 10:40. Vestea dispariției sale a îndoliat întreaga țară, în special comunitatea fotbalistică din România. "Emeric Ienei a fost o legendă a fotbalului românesc, un om care a adus bucurie și mândrie națională", a declarat un oficial al Federației Române de Fotbal.
Fostul jucător și antrenor român s-a confruntat cu serioase probleme de sănătate în ultimii ani. În ultimele zile, Ienei a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, unde a suferit de pneumonie severă. Complicațiile i-au fost fatale, iar familia sa a confirmat că a decedat în propria locuință.
Emeric Ienei s-a născut Imre Sandor Jenei pe 22 martie 1937, în Agrișul Mic, Arad. De la o vârstă fragedă, Ienei a fost atras de fotbal, iar cariera sa a început în maidanul din apropierea casei. A jucat la echipe de renume, precum UTA Arad, Steaua București și Kayserispor, în Turcia. La Steaua, a devenit un jucător de bază în echipă, unde a câștigat trei titluri de campion și patru Cupe ale României.
În 1986, Ienei a devenit antrenor al Stelei, ghidând echipa spre cea mai mare realizare din istoria fotbalului românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni. "A fost un moment de neuitat pentru noi toți, un triumf istoric", a spus fostul jucător Marius Lăcătuș. Ienei a fost artizanul acestei victorii, conducând echipa în meciul final împotriva Barcelonei, unde Steaua a câștigat după penalty-uri.
De-a lungul carierei sale, Ienei a avut o influență semnificativă asupra fotbalului românesc, atât ca jucător, cât și ca antrenor. A pregătit echipa națională a României la două turnee finale: Cupa Mondială din 1990 și EURO 2000. La Cupa Mondială din 1990, România a reușit să ajungă în optimile de finală, o performanță remarcabilă având în vedere că echipa nu mai participase la o astfel de competiție de două decenii.
Ienei a fost, de asemenea, secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului între 1996 și 1998 și a fost decorat cu diverse distincții pentru contribuțiile sale la sportul românesc, inclusiv cu Ordinul Meritul Sportiv și Ordinul Național Steaua României.
Emeric Ienei a fost căsătorit de două ori și a avut un fiu, Călin, și o fiică, Cristina, care au continuat să îi onoreze moștenirea. Moartea sa lasă un gol imens în inimile celor care l-au admirat și respectat.
În concluzie, dispariția lui Emeric Ienei reprezintă o pierdere profundă pentru fotbalul românesc. Este esențial ca tinerii să învețe din realizările și dedicarea sa, continuând să promoveze valorile pe care le-a reprezentat. Se așteaptă ca Federația Română de Fotbal să organizeze un memorial în onoarea sa, pentru a-i celebra viața și cariera impresionantă în fotbal.
Moartea sa a adus un val de omagii din partea foștilor colegi și jucători, care și-au exprimat regretul și aprecierea pentru impactul pe care l-a avut asupra sportului românesc.
Emeric Ienei va rămâne în memoria colectivă ca un simbol al excelenței în fotbalul românesc și un model de urmat pentru generațiile viitoare.