Interviu cu Iordan Herford
Există voci care susțin scoaterea operei lui Mihail Sadoveanu din programa școlară. Aceste propuneri au stârnit controverse în rândul intelectualilor și al iubitorilor de literatură. Potrivit academicianului Eugen Simion, Mihail Sadoveanu reprezintă însăși literatura română. La o apariție recentă, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa, Eugen Simion a declarat: „Fraților, noi nu putem să-l scoatem pe Sadoveanu din literatura română, deoarece acest lucru ar produce o mare gaură în literatură”. Această afirmare subliniază impactul profund pe care Sadoveanu l-a avut asupra culturii românești, ceea ce face ca încercările de a-l marginaliza să fie percepute ca o tăiere a istoriei literare românești.
Opera lui Mihail Sadoveanu numără peste 100 de volume, incluzând lucrări celebre precum "Baltagul", "Creanga de aur", "Împărăția apelor" și "Zodia Cancerului". Cele șase romane istorice ale sale sunt considerate unice, așa cum a afirmat Nicolae Iorga, și constituie o parte esențială a istoriei poporului român. George Călinescu a spus: „Dacă Ștefan cel Mare s-ar scula din mormânt și ar vorbi cu noi, nu l-am înțelege. Dar cu Mihail Sadoveanu s-ar înțelege”. Această legătură profundă între Sadoveanu și cultura română demonstrează că eliminarea sa din programa școlară ar fi o greșeală majoră.
Din 1995 și până în prezent, au existat numeroase atacuri la adresa operei lui Sadoveanu, inclusiv critici politice. Un exemplu este Mihail Neamțu, care, conform opiniei lui Iordan Herford, nu are cunoștințe suficiente despre opera lui Sadoveanu. Herford subliniază că „neputând să te ajungă, crezi că vor să te admire”, evidențiind astfel superficialitatea criticilor. De asemenea, Andrei Caramitru, un tânăr cunoscut pentru opiniile sale politice, este acuzat că nu a citit suficient din opera lui Sadoveanu, în ciuda faptului că tatăl său a fost un apreciat recitator al scrierilor acestuia.
Criticile la adresa romanului "Baltagul" au fost, de asemenea, respinse de Herford, care afirmă că acestea vin din partea celor care nu au citit opera. Intelectualii din vremurile trecute, inclusiv Sadoveanu, au fost nevoiți să se conformeze pentru a publica sau a supraviețui. Herford punctează că Sadoveanu a avut o familie mare de susținut și că compromisurile sale trebuie înțelese în contextul vremurilor respective.
Conform documentelor din Arhivele Naționale, Mihail Sadoveanu nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist, având un rol mai complex în politica vremii. Deși a fost președinte al Adunării Deputaților până în 1948, el a fost respectat de regele Mihai și nu a fost niciodată denumit „tovarășul Sadoveanu”, ci „bădie Mihai”. Herford subliniază că faptele bune pe care le-a făcut Sadoveanu în timpul comunismului nu sunt adesea menționate. De exemplu, el a ajutat la eliberarea multor călugări din închisoare și a salvat mănăstiri de la închidere.
O poveste emblematică este cea a Mariei Tănase, care, în vremuri dificile, a beneficiat de ajutorul lui Sadoveanu. În ciuda interdicțiilor, Sadoveanu a convins autoritățile să-i acorde Mariei Tănase medalia muncii, ceea ce i-a permis să revină pe scenă și să-și asigure traiul. Această acțiune a fost susținută de martori care pot confirma impactul pozitiv pe care Sadoveanu l-a avut asupra carierei sale.
Un alt exemplu relevant este cel al lui Ionel Pop, un prieten apropiat de-al lui Sadoveanu, care a fost condamnat la închisoare din motive politice. Sadoveanu a intervenit pentru a-l ajuta să revină la viața profesională, încurajându-l să scrie și să publice. De asemenea, epigramistul Păstorel Teodoreanu a fost ajutat de Sadoveanu să iasă din închisoare, demonstrând astfel angajamentul său față de colegii săi.
Herford subliniază rolul crucial pe care l-a avut Sadoveanu în salvarea Mănăstirii Neamț, care a fost amenințată cu desființarea în timpul regimului lui Gheorghiu-Dej. Sadoveanu a intervenit ferm, argumentând că mănăstirile sunt rădăcini creștine ale poporului român, reușind astfel să oprească evacuarea călugărilor și să mențină mănăstirea ca lăcaș de cult.
Recent, un spectacol inspirat de opera lui Sadoveanu a avut loc la București, având un public numeros, inclusiv tineri și copii. Această participare arată că opera lui Sadoveanu continuă să rezoneze cu generațiile actuale, demonstrând relevanța sa în cultura română contemporană. Herford afirmă că, având în vedere acest interes, nu se poate trece cu vederea importanța lui Sadoveanu în literatura română.
În concluzie, Mihail Sadoveanu rămâne o figură emblematică în literatura română, iar încercările de a-l elimina din programa școlară sunt văzute de mulți ca o eroare. Iordan Herford transmite un mesaj clar: opera lui Sadoveanu nu doar că face parte din istoria culturală a României, dar este și o resursă vitală pentru înțelegerea identității naționale.
În fața provocărilor contemporane, este esențial să ne amintim valorile și lecțiile transmise de marii scriitori ai națiunii noastre.