Pădurea bântuită din Cluj-Napoca
În apropierea oraşului Cluj‑Napoca, în Transilvania, se află pădurea Hoia Baciu — adesea numită „cel mai bântuit loc din lume”. Un reporter de la The Guardian a vizitat pădurea Hoia, după ce a auzit poveștile care au făcut-o celebră în lume.
Însoțit de ghidul Marius Lazin, care organizează plimbări nocturne de peste 12 ani, reporterul prezintă pădurea ca pe un spaţiu în care realitatea şi imaginaţia se întâlnesc: copaci răsuciţi în forme bizare, arcade naturale, zone în care telefonul şi aparatura foto „moare”, relatări de dispariţii inexplicabile şi activitate paranormală.
„Se numește acest loc Triunghiul Bermudelor din Transilvania”, spune ghidul turistic Marius Lazin, respirația lui alungând o procesiune de fantome ca vata în aerul rece al serii.
„Atâția oameni au dispărut aici, unii spun că este un portal către o altă dimensiune.”
”Marius mă conduce într-o plimbare nocturnă prin ceea ce este adesea descrisă drept cea mai bântuită pădure din lume: Hoia-Baciu, o milă pătrată de pădure nativă seculară, la periferia orașului românesc Cluj-Napoca. Vine aici trei nopți pe săptămână în ultimii 12 ani, dar chiar și el pare puțin neliniștit în timp ce își arcuiește lanterna ca un reflector pe zidurile înnodate de ulmi și fagi care ne îmbrățișează din toate părțile, arătând atât de deși încât ar putea fi granița lumii cunoscute”, scrie reporterul Daniel Stables în articolul din The Guardian.
Legenda spune că pădurea îi poartă numele unui cioban care ar fi dispărut aici împreună cu turma sa; dar cazul fotografiei cu un obiect zburător neidentificat, realizată în 1968 de tehnicianul militar Emil Barnea, este cea care a atras atenţia internaţională asupra locului. În deceniile ce au urmat, Hoia Baciu a devenit magnet pentru yoghini, şamani, ufologi şi pasionaţi de paranormal din întreaga lume.
Aspectul fizic al pădurii contribuie la atmosfera sa stranie: copaci cu trunchiuri curbe, uneori răsuciţi, alţii care par să „meargă” spre cer sau să formeze portaluri. Explicaţii ştiinţifice propuse – de la vânturi uragane la radiaţii solare ridicate – nu au fost confirmate. Tururile permit vizitatorilor să folosească aparate de măsurat câmpuri electromagnetice pentru a explora fenomenul.
Autorul articolului observă că, deşi nu a asistat la nimic ce să poată fi catalogat drept „supranatural”, e dificil să nu te întrebi dacă pădurea nu reprezintă mai degrabă o pânză pe care oamenii îşi proiectează fricile, fanteziile sau dorinţele.
În contextul Transilvaniei – regiune în care miturile despre strigoi şi vampiri persistă – Hoia Baciu pare să fie un epicentru al imaginaţiei colective.
”Deși multe dintre povești pot fi neverificabile, există multe lucruri în fața ochilor mei care sunt incontestabil ciudate. De jur împrejur sunt copaci ale căror trunchiuri sunt îndoite și răsucite în forme fantastice. Unii se umflă spre exterior la bază, coroanele lor dispărând în noaptea neagră, astfel încât seamănă cu niște cârlige gigantice de abator atârnate de cer. Alții se apleacă la fel ca lumânările topite sau sunt îndoiți în modele ciudate, spiralate. Au fost oferite diverse sugestii pentru a explica deformarea copacilor: vânturile de uragan ar fi putut îndoi puieții sau nivelurile natural ridicate de radiații din sol explică creșterea lor strâmbă. Dar investigațiile științifice nu au scos la iveală nicio dovadă satisfăcătoare“, arată reporterul.
Totuşi, pădurea este ameninţată: extinderea urbană a Cluj-Napoca şi proiecte imobiliare pun presiune asupra ei, întrucât protecţia oficială este limitată. Tururile conduse de Marius, prin compania sa, au scopul şi de a creşte conştientizarea asupra valorii turistice şi conservării acestui loc.
Astfel, Hoia Baciu rămâne o combinaţie fascinantă între natură, legendă şi mister — un loc în care graniţa dintre real şi imaginar devine extrem de subţire.
Daniel Stables, autorul articolului, este și autorul cărții ”Fiesta: A Journey Through Festivity”.