Reflecții asupra pierderii și puterii interioare
În prezent, Lora este o cântăreață apreciată în România, care și-a construit viața la care visa încă din copilărie, alături de soțul ei, Ionuț Ghenu. Totuși, drumul ei nu a fost lipsit de provocări. Tatăl ei a murit când avea doar patru ani, iar ea a crescut fără o prezență masculină în viața sa.
„Tata a murit când eram mică. Aveam patru ani. Mama și-a dat toate examenele posibile să ajungă farmacist primar. La un moment dat, era și profesoară de chimie la o postliceală farmaceutică. Am văzut ce înseamnă o femeie care nu are pe nimeni și care e foarte puternică. Fără să-mi dau seama atunci că lucrul ăsta o să-și lase amprenta pe mine și personalitatea mea. Și asta e o sabie cu două tăișuri, pentru că am avut tot timpul orgoliul ăsta al femeii care poate singură, lucru care în același timp m-a obosit foarte tare și a făcut pe mulți oameni din viața mea, mai ales bărbați, să se simtă poate inutili în anumite momente”, a povestit Lora în cadrul unei emisiuni.
Lora își amintește de perioada în care nu existau obstacole care să o oprească, iar totul părea posibil. Chiar și atunci când întâlnea piedici, copilul din ea găsea rapid soluții și avea o atitudine optimistă și luptătoare. Cântăreața recunoaște că simplitatea și curajul copilăriei i-au oferit o putere interioară pe care o păstrează și astăzi, dar pe care, uneori, adulții o pierd în fața provocărilor vieții.
„Mi-e dor puțin de Lora mică, pentru că la ea nu existau piedici, nu existau nu se poate sau ușă închisă în nas. Nu exista acest concept.
Și chiar dacă se închidea vreo ușă, nu aveam timp să fiu atentă la asta, pentru că găseam tot timpul soluții mult mai repede și eram mult mai optimistă, mai luptătoare”, a mai spus Lora.