Mutări în baza militară pentru securitate
Câțiva înalți oficiali de vârf ai administrației Donald Trump s-au mutat în baze militare, unde să fie protejați nu doar de eventuale acte de violență, ci și de proteste. Printre acești oficiali se află Pete Hegseth, Marco Rubio, dar și Stephen Miller.
Potrivit publicației The Atlantic, Stephen Miller și secretarul de stat Marco Rubio s-au alăturat recent unei liste tot mai lungi de secretari și consilieri ai cabinetului Trump care au ales să locuiască în locuințe militare.
Motivul? Oficialii Casei Albe și ai administrației au invocat motive de securitate pentru a justifica aceste aranjamente, notează sursa citată.
The Atlantic mai notează că majoritatea oficialilor civili din Cabinet plătesc chirii la prețuri de piață pentru locuințele din Washington Arsenal și alte cartiere, calculate de armată. Pentru Hegseth, care este căsătorit și are copii, chiria lunară se ridică la aproximativ 4.650 de dolari pentru reședința sa, care a fost renovată cu o sumă totală de 137.000 de dolari înainte de a se muta.
Chiar dacă sunt legale aceste măsuri, ele ar putea provoca nemulțumiri în rândul comandanților de vârf ai națiunii, într-un moment în care relațiile dintre persoanele numite în funcții politice și conducerea armatei sunt deja tensionate.
Situația actuală este diferită de cea din timpul primului mandat al lui Trump. Potrivit The New York Times, doar Jim Mattis, secretarul apărării, și Mike Pompeo, secretarul de stat, sunt cunoscuți ca fiind cei care au locuit o perioadă în locuințe militare.
În plus, deciziile luate de acești membri ai administrației Trump vin și pe fondul amenințărilor din ultima perioadă: președintele american a fost vizat de două tentative de asasinat, iar violența politică – cum ar fi împușcarea în iunie a doi legislatori democrați din Minnesota, asasinarea lui Kirk în septembrie – reprezintă un pericol real, concluzionează sursa citată.
Tot mai mulți membri ai administrației Trump își părăsesc locuințele din Washington și se mută în spații militare ultra-securizate. Stephen Miller, Marco Rubio, Kristi Noem și alți câțiva oficiali de rang înalt au ales casele destinate, până nu demult, ofițerilor superiori ai armatei americane.
Potrivit unei anchete publicate de The Atlantic, decizia lor nu ține de confort, ci de teama tot mai acută pentru propria siguranță. După asasinarea lui Charlie Kirk, bloggerul conservator de 31 de ani, mai mulți colaboratori apropiați ai președintelui Trump au fost sfătuiți de serviciile de securitate să se retragă în incinta bazelor militare. Astfel, cel puțin șase membri ai cabinetului locuiesc acum sub protecția armatei americane — o situație fără precedent în istoria recentă a Washingtonului.
Printre cei relocați se numără și consilierul principal al Casei Albe, Stephen Miller, considerat „mâna dreaptă” a președintelui. După moartea lui Kirk, Miller s-a mutat într-un complex militar din capitală, unde, alături de alți oficiali, trăiește sub pază permanentă și la adăpost de eventuale proteste.
Kristi Noem, secretarul pentru Securitate Internă, și-a părăsit apartamentul din Districtul Columbia după ce tabloidele britanice au publicat adresa locuinței sale. Ea s-a mutat într-o casă de la baza comună Anacostia–Bolling, destinată anterior comandantului Gărzii de Coastă.
În același timp, secretarul de stat Marco Rubio și ministrul Apărării, Pete Hegseth, locuiesc acum în Fort McNair, o enclavă militară liniștită, aflată pe malul râului Anacostia.
Un alt oficial de rang înalt al Casei Albe, al cărui nume nu a fost publicat din motive de securitate, și-a părăsit de asemenea locuința privată și s-a instalat într-o bază militară, în urma unor amenințări venite din străinătate.
În trecut, doar în cazuri excepționale miniștri americani au locuit în baze militare. Robert Gates, secretarul de stat al apărării în timpul președinților George W. Bush și Barack Obama, și Jim Mattis, primul șef al Pentagonului sub Trump, au stat în locuințele Marinei din zona Potomac Hill. La rândul său, Mike Pompeo, pe vremea când era director CIA și apoi secretar de stat, a locuit în baza comună Meyer–Henderson Hall.
Însă, în mandatul actual, fenomenul s-a extins. Ceea ce odinioară era o măsură de securitate excepțională a devenit o nouă normalitate pentru oficialii civili ai administrației.
Viața în bază, descrisă de presă drept o „Zonă Verde neoficială a lui Trump”, a căpătat o dublă semnificație: pe de o parte, simbol al vulnerabilității, pe de alta — semn al puterii și al statutului. Nimeni nu caută cu adevărat să trăiască sub pază militară, dar în universul politic dominat de imagine, casele sigure din interiorul bazelor au devenit un soi de distincție. Se vorbește deja, cu ironie, despre „competiția” dintre consilierii prezidențiali pentru cele mai mari reședințe — o rivalitate care amintește de vechile lupte pentru cazările de lux dintre generalii armatei.
Mutarea masivă a oficialilor într-un perimetru militar securizat e, de fapt, un simptom al unei Americi care se adâncește în frică și polarizare. Administrația Trump, scrie The Atlantic, a alimentat o parte din această tensiune — iar acum îi suportă consecințele directe. Pentru prima dată în istoria recentă, civilii aflați la vârful guvernului federal trăiesc separați de restul societății, apărați de aceeași armată pe care o conduc.
Asasinarea lui Charlie Kirk, care a devenit pentru susținătorii lui Trump un simbol al „rezistenței conservatoare”, a accelerat aceste mutări. Bloggerul, ucis în statul Utah, fusese o voce puternică împotriva liberalismului american. Kirk susținea, între altele, că „puțini americani pot găsi Ucraina pe hartă”, și repeta teze pro-ruse despre „teritoriile istorice” din estul țării și despre presupusele biolaboratoare finanțate de SUA. După moartea sa, președintele Trump a anunțat că îl va decora postum cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă americană, acordată celor care contribuie semnificativ la cultura și viața publică a națiunii.
Ceea ce era odinioară o capitală deschisă, în care politicienii se plimbau pe străzile Washingtonului și participau la evenimente publice, devine acum un oraș de ziduri invizibile.
Într-o Americă divizată până la isterie, inclusiv propriii guvernanți simt nevoia să se ascundă de poporul pe care îl conduc.