Reflecții asupra tragediei Colectiv
Colectiv: birocrația reprezintă subiectul principal al acestui articol. La zece ani de la incendiul din Colectiv, România se confruntă cu o amintire dureroasă, dar și cu o realitate birocratică nemiloasă. Victimele acestei tragedii nu doar că au suferit din cauza focului, ci s-au confruntat și cu un sistem medical care a refuzat ajutorul extern. Monica Althamer, navigator medical, își amintește cum a intervenit în acele zile critice pentru a salva viețile pacienților.
Monica Althamer a aflat de incendiul din Colectiv la televizor, în timp ce oferea suport pacienților cu afecțiuni oncologice. După tragedie, a realizat că România nu era pregătită să facă față numărului mare de răniți.
"Accidentul a avut loc în București, iar pacienții au fost transportați în spitale de urgență. La început, am avut iluzia că sunt bine îngrijiți. Dar, în scurt timp, a devenit evident că nu aveam tot ce ne trebuie", a declarat ea.
Imediat după tragedie, Althamer a început să localizeze centrele din Europa care ar putea primi răniții. Primul pacient pe care a încercat să-l transfere a fost Alexandru Hogea, un tânăr de 19 ani, care s-a aflat în stare critică la Spitalul Universitar din București.
"Pe 4 noiembrie, am primit un accept de la un spital din Viena. Însă, transferul a fost întârziat din cauza birocrației. Am purtat discuții interminabile cu reprezentanții spitalului, iar ministrul Sănătății a intervenit. A fost un război. Deși toate criteriile legale erau îndeplinite, a fost nevoie de ore întregi de negocieri", a explicat Althamer.
În mod tragic, Alexandru a ajuns în Austria abia pe 7 noiembrie, când deja era prea târziu pentru a-i salva viața. El a murit din cauza sepsisului, nu din cauza arsurilor. "A fost incredibil că, după atâta timp, am aflat că infecțiile care i-au provocat sepsisul nu au fost menționate în documentele medicale de transfer", a adăugat ea.
Althamer a subliniat că, zece ani mai târziu, continuăm să ne învârtim în jurul aceleași probleme: lipsa transparenței și a responsabilității în sistemul medical românesc. "Fără recunoașterea infecțiilor nosocomiale, nu putem învăța din greșeli și astfel, ne expunem din nou pericolelor", a afirmat ea.
Pe lângă povestea lui Alexandru, alte victime au avut soarta similară. Lavinia Vlad, o altă supraviețuitoare, a fost salvată după 53 de zile de spitalizare în România, când a fost transferată în Belgia. "România a trebuit să depindă de inițiativele private, nu de stat, pentru a salva viețile acestor oameni", a subliniat Althamer.
În ciuda îmbunătățirilor în infrastructură și a apariției unor centre de mari arși, sistemul rămâne profund flawed. La un deceniu de la tragedie, multe întrebări rămân fără răspuns, iar victimele continuă să plătească prețul pentru birocrația ineficientă a statului român.
Legislația actuală nu protejează întotdeauna pacienții, iar recunoașterea infecțiilor nosocomiale este esențială.
"Trebuie să învățăm din greșelile trecutului, nu doar să construim clădiri noi, ci și să ne asigurăm că avem un sistem medical capabil să salveze vieți", a concluzionat Monica Althamer.