CCR analizează noua lege a pensiilor private
Pensiile private: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) a depus la Curtea Constituțională a României (CCR) un memoriu "amicus curiae" pentru a furniza Curții elemente de analiză juridică, tehnică și economică pentru aprecierea constituționalității Legii privind plata pensiilor private, adoptată recent de Parlament. Legea, care a fost atacată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prevede că, după pensionare, românii vor putea retrage din fondurile private de pensii maximum 30% din sumă, iar restul banilor se vor putea plăti lunar timp de cel mult 8 ani sau pe toată durata vieții.
În memoriul transmis către CCR, Asociația care reprezintă firmele care gestionează fondurile de pensii private subliniază că nu are calitatea de intervenient (parte) în dosarul din justiție, iar explicațiile transmise reprezintă „o cerere de intervenție accesorie sau principală” care au rolul „să sprijine soluționarea corectă a cauzei”.
Principalele argumente aduse de APAPR în sprijinul legii sunt că reglementarea modalităților de plată se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, urmărește scopuri legitime și se supune testului proporționalității. La finele lunii august 2025 (data celor mai recente statistici disponibile public), fondurile de pensii private ale membrilor APAPR gestionau active nete în valoare totală de cca. 186 miliarde de lei în beneficiul a peste 9 milioane de români, făcând deja plăți totale de 5,46 miliarde de lei către cca. 361.000 participanți și beneficiari.
După ce a atacat Legea Guvernului Bolojan care modifică sistemul de pensii ale magistraților, instanța supremă a decis în data de 16 octombrie să depună o sesizare de neconstituționalitate și împotriva legii privind plata pensiilor private, adoptată cu o zi în urmă de Parlament. Sesizarea depusă de către ÎCCJ poate fi consultată pe site-ul oficial al instanței.
ÎCCJ – condusă de judecătoarea Lia Savonea – afirmă că sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II de pensii reprezintă proprietatea privată a participanţilor, recunoscută expres prin Legea privind fondurile de pensii administrate privat. Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție mai spun că prevederile legii privind pensile private instituie limitări ale dreptului de proprietate al participantului asupra fondului personal deținut în contul său și ale libertății contractuale, disproporționate în raport cu scopul urmărit de legiuitor.
Legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor, miercuri, 15 octombrie, în calitate de for decizional, cu 178 de voturi „pentru”, 64 de voturi împotrivă şi 22 abţineri. Principala modificare, care a stârnit nemulțumiri publice, este că românii care au pensii obligatorii administrate privat (Pilon II) și cei cu pensii private facultative (Pilon III) nu vor mai putea să-și retragă toți banii odată, ci maximum 30%, iar restul, lunar, eșalonat pe 8 ani sau pe toată durata vieții. Excepții sunt pentru pacienții cu afecțiuni oncologice și pentru persoanele cu fonduri mai mici decât contravaloarea a 12 indemnizații sociale lunare.
Proiectul de lege prevede și reguli privind organizarea și funcționarea sistemului de plată a pensiilor private. Conform actului normativ, fondurile de plată a pensiilor private sunt de două tipuri: fonduri de plată a pensiilor de tip retragere programată, care vor funcționa pe bază de conturi individuale și vor oferi pensii plătite pentru o perioadă limitată de timp, precum și fonduri de plată a pensiilor viagere, care vor oferi pensii pe întreaga durată de viață a membrului sau supraviețuitorului acestuia.
Actul normativ a fost contestat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care argumentează că sumele acumulate reprezintă proprietatea privată a participanților, și că administratorii fondurilor de pensii au doar un drept de gestiune, fără a dispune de aceste active. Instanța consideră că Legea încalcă dreptul la proprietate privată, principiul legalității, al securității raporturilor juridice și al încrederii legitime.
ÎCCJ susține că orice ingerinţă a statului contra proprietăţii trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes public și să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.