Nevoile esențiale ale frontului ucrainean
Nevoile critice reprezintă subiectul principal al acestui articol. Într-o dimineață de septembrie, Ihor, comandant de companie în Brigada 36 Infanterie Marină, conducea singur spre ieșirea din orașul Pokrovsk, deja parțial încercuit de forțele ruse. Primul atac a venit rapid — o dronă rusească de tip FPV (first-person view) a lovit partea din spate a mașinii, smulgându-i acoperișul. Câteva secunde mai târziu, o a doua dronă a distrus roata din spate. A reușit să mai conducă cinci kilometri, până când a treia dronă a lovit compartimentul motor. Mașina s-a oprit. Ihor a coborât și a mers pe jos trei sau patru kilometri, până când camarazii săi l-au recuperat.
„Prima dronă interceptează mașina, iar apoi una sau două FPV-uri o urmează”, spune Ihor, descriind tactica tot mai frecventă a Rusiei de a ataca vehiculele în mișcare. Deși armata ucraineană așteaptă încă aprobarea Statelor Unite pentru livrarea rachetelor Tomahawk cu rază lungă, soldații de pe linia frontului spun că nevoile lor cele mai presante sunt mult mai simple — mașini, drone și oameni. Lipsa acestor resurse de bază, spun ei, le face aproape imposibilă rezistența în fața ofensivei ruse.
Ihor spune că, în prezent, compania sa mai are doar două vehicule funcționale. Alte trei au fost distruse fie de drone, fie de drumurile impracticabile din estul Ucrainei. „O mașină rezistă maximum o lună. Uneori o săptămână sau două, și s-a terminat”, spune el. Companiile de infanterie au, de regulă, între 50 și 70 de oameni, dar multe nu dispun nici măcar de un vehicul blindat. Chiar și cele americane de tip MaxxPro sau turcești Kirpi sunt zgomotoase și lente, făcându-le ținte ușoare pentru dronele FPV rusești.
Vehiculele ușoare, mai rapide, sunt vitale pentru transportul trupelor, aprovizionarea cu hrană și muniție și evacuarea răniților. Dar se strică repede, iar reparațiile sunt plătite adesea din buzunarul soldaților. Fundațiile care strâng fonduri spun că donațiile publice au scăzut semnificativ pe măsură ce războiul s-a prelungit. „Armata ucraineană a funcționat mereu cu lipsuri, dar când e vorba de mașini, este literalmente o chestiune de viață și de moarte”, spune Vladyslav Urubkov, manager de achiziții la fundația Come Back Alive.
Cele mai solicitate vehicule sunt pick-up-urile și microbuzele, însă cererea pentru motociclete de teren a crescut rapid, potrivit lui Andrii But, coordonatorul proiectului HeroCar al fundației Ruslan Shostak. Dronele sunt, de asemenea, o resursă critică. Se pierd zilnic din cauza războiului electronic rusesc sau a focului inamic, iar unitățile militare sunt nevoite să lanseze constant campanii de strângere de fonduri pentru a le înlocui. Illia, comandant al unui pluton anti-dronă din Brigada 80 Desant Aerian, descrie o situație dezastruoasă: „Nu avem suficiente drone, nu avem oameni, nu avem resurse. Totul lipsește.”
Unitatea sa nu dispune de suficiente drone de recunoaștere pentru a observa dincolo de linia orizontului. „Nu vedem mai departe de cinci kilometri. Nu putem perturba logistica rusă”, spune el, adăugând că are nevoie de de zece ori mai multe drone decât primește. Analizele arată că armata ucraineană folosește zilnic în jur de 9.000 de drone, responsabile pentru aproximativ 85% din daunele provocate forțelor ruse. Cu toate acestea, nu toate unitățile sunt aprovizionate egal — unele brigăzi aeropurtate și forțele de sisteme fără pilot dispun de stocuri suficiente.
Într-o armată în care vârsta medie a soldaților este de aproximativ 40 de ani, dronele devin esențiale pentru a suplini lipsa tinerilor luptători, explică Dmytro Zhmaylo, director executiv al Centrului pentru Securitate și Cooperare din Ucraina. Cea mai mare problemă, spun experții, rămâne deficitul de personal. Colonelul în retragere Serhiy Hrabskyi afirmă că armata ucraineană suferă în special din lipsa rezervelor bine instruite. După valul inițial de voluntari din 2022, tot mai puțini ucraineni s-au înscris în armată.
Deși mobilizarea continuă, multe unități de infanterie — cele mai expuse pierderilor — nu sunt completate cu noi recruți antrenați. Lipsa coordonării și dificultățile de rotație a trupelor în condițiile actuale domină frontul. În contrast, armata rusă reușește să își completeze constant efectivele, recrutând lunar mai mulți oameni decât pierde, a admis în august comandantul-șef al forțelor armate ucrainene, Oleksandr Sîrski. Subiectul mobilizării rămâne unul sensibil din punct de vedere politic. Președintele Volodimir Zelenski și alți lideri evită să discute public problema, de teamă să nu piardă sprijinul populației.
Potrivit unor surse din armată, Ucraina mobilizează în jur de 30.000 de persoane pe lună, însă doar o treime sunt apte de luptă. O parte semnificativă dintre noii recruți sunt soldați care s-au întors după perioade de absență neautorizată. „Nu mai este vorba doar de lipsa de echipamente”, spune Bohdan Danyliv, responsabil militar la fundația Serhiy Prytula. „Nu sunt destui oameni, nu există coordonare și comunicarea dintre unități este slabă.
Asta face totul mult mai periculos.”