O poveste de dragoste regală
Odată cu moartea Regelui Carol I al României, care a domnit timp de 40 de ani, contribuind la dezvoltarea Principatelor Române, Principele Ferdinand urcă la tron în octombrie 1914. Ferdinand se afla deja în România cu 25 de ani înainte de a urca la tron. El a fost declarat moștenitor oficial al tronului încă din 1881, primind titlul de „Alteţă Regală Principe de România”.
Principele Ferdinand era îndrăgostit de Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a reginei Elisabeta. Căsătoria dintre cei doi nu era posibilă, pentru că Statutul Casei Regale menţiona obligativitatea tuturor membrilor de a se căsători numai cu persoane care aparțin unei familii domnitoare din străinătate. Așadar, principele a fost nevoit să încheie povestea de dragoste cu Elena Văcărescu, iar femeia a ales ulterior calea exilului, plecând în străinătate.
„Ferdinand suferea foarte mult. Iubea o femeie din România și, la un moment dat, a fost acea vorbă: ′Aiasta, majestate, nu se poate!′ (n.r. – legat de căsătoria cu Elena Văcărescu). Ulterior, prin alte «jocuri de strategie», i s-a propus mâna Principesei Maria. Când s-a dus s-o ceară în căsătorie pe viitoarea Regină Maria a României, Ferdinand s-a întristrat și a fugit pe scări plângând în hohote”, povestește istoricul Adrian Buga.
Atunci, Principesa Maria, nedumerită, i-a întrebat pe martorii la scenă: „Ce s-a întâmplat?” Atunci i s-a răspuns: „Tocmai ați fost cerută pentru tronul României. Acceptați?”
Până la urmă, Regele Ferdinand I și Regina Maria s-au căsătorit în decembrie 1892.
Familia regală a avut șase copii, iar Carol I a construit special pentru ei Castelul Pelișor, în complexul de la Sinaia al familiei regale.