Referendum pentru pensii speciale
Liberalul Mircea Hava vrea referendum pe tema pensiilor speciale. Într-o ediție specială a emisiunii "Puterea Știrilor", transmisă de la Parlamentul European, europarlamentarul Mircea Hava a anunțat că un referendum privind pensiile speciale ar fi unica soluție după decizia judecătorilor Curții Constituționale. *„Soluția este un referendum. După toată această tevatură făcută cu justiția, eu vă spun că la un astfel de referendum, dacă participă jumătate plus unu, cel puțin 90% dintre români vor vota treaba asta (n.r – tăierea pensiilor speciale). Justiția trebuie pusă din nou acolo unde este locul ei, ar trebui să aibă și responsabilitățile pe care le-am lăsat”, a declarat liberalul Mircea Hava, în direct la Puterea Știrilor.* Ideea unui referendum național, dar în ceea ce privește vârsta de pensionare a magistraților, a fost lansată și de Kelemen Hunor. Președintele UDMR crede că un referendum național privind vârsta de pensionare a magistraților ar demonstra Curții Constituționale că românii nu își doresc să fie concetățeni „mai speciali”. În acest demers însă trebuie atras și președintele Nicușor Dan, a spus liderul UDMR. Judecătorii CCR au respins luni în totalitate legea care prevedea reforma pensiilor speciale. Potrivit surselor citate, decizia a fost luată pe formă, din cauza lipsei avizului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Votul în CCR a fost de 5/4 pentru admiterea sesizării instanței supreme.
Europarlamentarul PNL Mircea Hava a declarat, joi, în cadrul emisiunii "Puterea Știrilor", transmisă din Parlamentul European, că discuțiile privind creșterea salariului minim în România au, în prezent, mai degrabă o componentă electorală, și nu una realistă din punct de vedere economic. Hava a explicat că, deși ideea unui salariu minim european „sună bine și prinde foarte bine în campanie”, implementarea unei astfel de măsuri trebuie analizată cu atenție, în funcție de capacitatea reală a economiei românești. *„Sună bine salariul minim și mai ales sună foarte bine electoral. Dar putem, în condițiile în care suntem? N-am încă toate datele, dar sigur trebuie luată cea mai bună decizie. Nimeni nu trăiește peste tot la fel — sunt țări care pot face acest lucru și altele care nu pot”, a spus Mircea Hava. „Salariul mediu în România este de puțin peste o mie de euro, în Franța e 1.900, în Germania peste 2.000. Cum putem discuta despre un salariu minim european, când decalajele sunt atât de mari?”, a explicat Hava.* În opinia sa, creșterea salariului minim trebuie făcută fără a pune presiune pe bugetul de stat și fără a împinge companiile în dificultate: *„Să nu luăm bani împrumut ca să dăm salariile. Și să vedem ce fac firmele, pentru că fără ele povestim povești. Prețurile și salariile se vor echilibra în timp, dar trebuie să fim realiști”, a punctat europarlamentarul.* Întrebat dacă vede declarațiile social-democraților drept o promisiune electorală, Mircea Hava a confirmat: *„Sper să rămână deocamdată o declarație electorală. Mi-aș dori din suflet să putem pune salariul minim la 2.500 de euro, dar important este să-l putem susține. Dorința este una, ceea ce poți face este cu totul altceva.”*
Mircea Hava, europarlamentar PNL, subliniază necesitatea unității și compromisului printre europarlamentarii români pentru a servi interesele țării. *„Din punctul meu de vedere, și cred că am un pic de experiență aici, lucrurile trebuie văzute unitar. Nu poți să gândești altfel. Și asta se face prin dezbatere, prin compromisuri”, a afirmat Mircea Hava, în cadrul emisiunii Puterea Știrilor.* În opinia sa, eforturile individuale, chiar dacă animate de bune intenții, nu sunt suficiente pentru a obține rezultate notabile la nivel european, fiind mai degrabă percepute ca zgomot politic. *„Nu poți să faci nimic de unul singur, cel mult să strigi de undeva. Știți că avem exemple de genul ăsta, din păcate tot parlamentari români, care fac multă gălăgie și toată lumea după un timp să zică: iar a venit ăsta. Pentru că avem și de tipul acesta care, în momentul în care se ridică, este o rumoare și toți așteaptă să vadă ce mai născocește.”*
Mircea Hava a pledat pentru stabilirea unor programe naționale de dezvoltare pe termen lung (cinci, zece sau cincisprezece ani), aprobate în prealabil cu instituțiile europene, pentru a asigura continuitatea și a reduce risipa de fonduri, indiferent de schimbările politice interne. *„Eu țin foarte mult la programele acestea, de țară. Pe cinci ani, pe zece ani, pe cincisprezece ani, care să fie un program care, odată aprobat, să rămână bătut în cuie, orice putere vine după.”* Mircea Hava a criticat tendința de „supra-coordonare” din partea instituțiilor europene, care prin reglementări excesiv de detaliate ajung să frâneze derularea eficientă a proiectelor și să ducă la risipă. *„Nu pot să le spun să facă drumul de 3 metri cu piatră cubică pe stânga sau pe dreapta. Sau să-i spun, chiar s-a întâmplat, câte belciuge să se pună, la un bloc reabilitat pentru a agăța bicicleta. Și eu am întrebat, doamne, dar dacă pun unul în minus sau două în plus, e o problemă? Deci nu trebuie să alunecăm în chestiunele astea. Această supra-supra-supa coordonare nu duce decât la stoparea și la frâna trasă pentru derularea proiectului”, a subliniat europarlamentarul.*
Hava atrage atenția asupra faptului că Europa nu poate sta în expectativă, ci trebuie să investească și să se dezvolte, fiind necesare compromisuri care să nu afecteze cetățenii în special. *„Vorbim despre compromisuri care să nu afecteze nici clima, nici oamenii.”* Pierderea banilor europeni este cauzată de lipsa de viteză și de capacitatea redusă de a utiliza fondurile odată primite, lucru care afectează credibilitatea țării și duce la întrebări din partea Bruxelles-ului. *„Trebuia mai multă viteză, mai repede și trebuia să nu pierdem bani. Asta e marea problemă, că cerem bani, deși nu reușim să-i utilizăm pe cei care ne sunt repartizați, împiedicându-ne în propriile noastre șireturi”, a explicat liberalul.* Mircea Hava critică graba cu care a fost întocmit Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care conține capitole ce par a fi imposibil de îndeplinit, ilustrând o mentalitate de: „bine că-l avem”.
Această precipitare a costat România aproximativ 10 miliarde de euro, bani destinați dezvoltării, care nu sunt absorbiți din cauza implementării deficitare.