Controversele Catedralei Naționale
Antropologul italian Giuseppe Tateo a vorbit despre semnificațiile, controversele, dar și despre impactul social pe care îl are Catedrala Mântuirii Neamului, care reprezintă în acest moment, cel mai impunător lăcaș ortodox din lume, pe care l-a descris drept „un simbol puternic și controversat” al României contemporane.
Catedrala Mântuirii Neamului are 127 de metri înălțime, este „cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume”. Dincolo de dimensiunea ei arhitecturală, edificiul are o încărcătură simbolică profundă. Pentru credincioși reprezintă „renașterea spirituală a României moderne”, în timp ce pentru alții devine un simbol al puterii instituționale a Bisericii Ortodoxe Române.
Slujba de sfințire a Catedralei urmează să fie făcută pe 26 octombrie, într-o ceremonie la care vor participa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și ierarhi din întreaga lume ortodoxă, un moment ce va marca totodată centenarul Patriarhiei Române.
Antropologul spune că „majoritatea arhitecților cu care am vorbit consideră că proiectului îi lipsește valoarea estetică pentru că nu prezintă creativitate sau inovație. Constructorii au urmat doar directivele Patriarhiei, care prevedeau că lăcașul trebuia să servească drept simbol al credinței și prestigiului național”.
Unul dintre cele mai sensibile subiecte legate de construcția Catedralei este finanțarea. Tateo a explicat faptul că estimativ costul total se ridică la aproximativ 270 de milioane de euro. „Doar aproximativ zece procente din această sumă au provenit de la Biserica Ortodoxă Română… restul a fost finanțat cu bani publici de la autoritățile naționale și locale”, a explicat acesta.
Balkan Insight notează că dependența de fonduri publice a stârnit critici, mai ales în rândul tinerilor români, care consideră că banii ar fi trebuit investiți în domenii precum educația, sănătatea sau infrastructura.
Giuseppe Tateo remarcă și alegerea amplasamentului, chiar lângă fosta Casă a Poporului construită în timpul lui Nicolae Ceaușescu, o apropiere pe care o consideră „oarecum ironică”.
Pentru el, această vecinătate fizică dintre două monumente, unul al comunismului, celălalt al ortodoxiei, exprimă complexitatea identității românești moderne.
Cercetătorul este însă sceptic față de ideea unei „renașteri religioase” în România postcomunistă. „Îmi vine greu să cred că aceste catedrale impunătoare și costisitoare pot fi văzute ca semne ale unei treziri spirituale… Mai degrabă, ele reflectă modul în care Biserica Ortodoxă Română gândește și cum alege să folosească resursele la care are acces”.
El amintește că, în ultimele decenii, Biserica Ortodoxă Română a construit nu mai puțin de 34 de catedrale, majoritatea realizate cu sprijin financiar public.
În final, antropologul italian atrage atenția asupra unei tendințe tot mai evidente: scăderea interesului religios. „Deși Biserica rămâne una dintre cele mai de încredere instituții din România, țara trece printr-un proces de secularizare accelerată. În ultimul deceniu, numărul creștinilor ortodocși înregistrați oficial a scăzut cu aproximativ două milioane… Mulți tineri nu se mai identifică drept credincioși sau nu se mai simt conectați la ortodoxie”, spune Tateo.
Totuși, el recunoaște că edificiul va fi admirat de o parte dintre români: „Cu siguranță vor exista credincioși care se vor bucura de o clădire care celebrează identitatea românească în lumea ortodoxă… și care vor admira, de exemplu, iconografia sa mozaică bogat detaliată”, a concluzionat Giuseppe Tateo.