Nicolas Sarkozy cere eliberarea din închisoare
Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, închis marți dimineață la închisoarea La Santé din Paris, a depus imediat o cerere de eliberare, a declarat presei unul dintre avocații săi, Christophe Ingrain, relatează AFP, preluat de Agerpres.
Încarcerarea lui Sarkozy este o „rușine”, a afirmat avocatul. Justiția va avea la dispoziție două luni pentru a decide asupra cererii fostului șef de stat, deși termenul ar urma să fie mai scurt. „Orice s-ar întâmpla”, vor fi „trei săptămâni, o lună de detenție”, a menționat Ingrain pe postul de radio Europe 1.
Fostul șef de stat între 2007 și 2012 s-a prezentat marți dimineața la penitenciar pentru a ispăși o pedeapsă de cinci ani după gratii după ce a fost găsit vinovat de „conspirație criminală" în legătură cu eforturile unor consilieri apropiați de a procura, în timpul campaniei pentru alegerile din 2007, fonduri din Libia în timpul regimului dictatorului Muammar Gaddafi. Decizia încarcerării sale a fost una fără precedent în istoria Republicii franceze.
Nicolas Sarkozy, în vârstă de 70 de ani, a ajuns la porțile închisorii La Santé din sudul Parisului cu puțin înainte de ora 9:40 (07:40 GMT). „O, bine ai venit, Sarkozy!”, „A venit Sarkozy!”, au strigat deținuți din celule. Sarkozy a plecat de acasă cu circa 30 de minute mai devreme, pe jos, însoțit de soția sa, Carla Bruni, și și-a făcut timp să salute câteva zeci de susținători adunați în apropiere, care scandau „Nicolas! Nicolas!”, „Eliberați-l pe Nicolas!”.
„Nu este închis un fost președinte al Republicii, ci un om nevinovat”, a reafirmat marți dimineață într-un mesaj pe X fostul șef de stat, care s-a comparat în mod repetat cu Alfred Dreyfus, ofițer trimis la închisoare în 1995 pentru trădare pe baza unui document falsificat și pe un fond de antisemitism.
Foștii președinți Luiz Inacio Lula da Silva, din Brazilia, și Jacob Zuma, din Africa de Sud, au ajuns la închisoare după ce au părăsit puterea. Dar acest lucru nu i s-a întâmplat niciodată vreunui fost șef de stat din Uniunea Europeană, notează AFP. În așteptarea posibilei sale eliberări, Nicolas Sarkozy se va confrunta cu singurătatea. Regimul de izolare sub care va fi plasat prevede o plimbare pe zi, singur, într-o curte mică de câțiva metri pătrați. Va avea acces, conform unui program, la una dintre cele trei mici săli de sport din penitenciar sau la încăperea care servește drept bibliotecă.
În bagajul pentru închisoare și-a pus, printre altele, volumul „Contele de Monte-Cristo”, și a anunțat că va scrie o carte.
Fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, a mers azi la închisoare în Paris pentru a ispăși o pedeapsă de cinci ani. Este pentru prima dată în istoria modernă a Franței când un fost lider al țării ajunge în spatele gratiilor. El a fost dus sub escortă la închisoarea La Santé din sudul Parisului. Coloana care îl însoțea era formată din zeci de motociclete și vehicule ale poliției. Sarkozy a părăsit locuința marți dimineață, salutându-și susținătorii, și a fost dus sub escortă la închisoarea La Santé din sudul Parisului. Sarkozy, care a părăsit funcția de președinte în 2012, intenționează să facă apel. Între timp o să fie plasat fie într-o celulă individuală, fie în așa-numita „aripă VIP” a penitenciarului La Santé — secțiune rezervată de obicei deținuților care nu pot fi ținuți printre ceilalți din motive de securitate, scrie CNN. La scurt timp după plecarea spre închisoare, el a postat pe X că se consideră „un om nevinovat” și a spus că gândurile îi sunt la toți francezii, indiferent de opinie. A afirmat că va contesta ceea ce el numește un „scandal judiciar”, dar că nu cere compătimire pentru că familia și prietenii îi sunt alături. Totodată, a spus că simte o „profundă tristețe pentru Franța”, pe care o consideră umilită de o răzbunare dusă la un nivel fără precedent.
Președinte al Franței în perioada 2007-2012, Sarkozy a fost condamnat pe 25 septembrie pentru asociere în scopul comiterii de infracțiuni, pentru că le-a permis apropiaților săi să acționeze în vederea obținerii de sprijin financiar din partea regimului libian al lui Muammar Gaddafi pentru campania sa prezidențială din 2007. Deși a făcut apel, el va fi încarcerat ca urmare a mandatului de arestare cu executare provizorie emis împotriva sa. Niciun alt fost șef de stat din UE nu a fost închis după ce și-a încheiat mandatul. Aceasta se referă doar la șefii de stat care s-au aflat în funcție în timp ce țara lor era membră a UE sau a uneia dintre predecesoarele sale (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Europeană). Șefii de guvern nu sunt incluși. Cu toate acestea, unele țări din UE au avut foști șefi de stat încarcerați înainte de a adera la Uniune. Acesta este cazul Greciei și Ciprului. Georgios Papadopoulos, care a condus dictatura militară din Grecia în perioada 1967-1974, a fost condamnat la moarte în 1975 pentru înaltă trădare, pedeapsă comutată ulterior la închisoare pe viață, pe care a executat-o până la moartea sa, în 1999. În Cipru, Nikos Sampson, președinte interimar în 1974 în timpul unei lovituri de stat care a vizat anexarea insulei la Grecia, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare în 1976. A executat mai puțin de 10 ani. În Bulgaria, fostul dictator comunist Todor Jivkov (1954-1989) a scăpat de închisoare. Condamnat în 1992 la șapte ani de închisoare pentru delapidare și abuz de putere, el a fost în cele din urmă plasat în arest la domiciliu. Fostul președinte francez Jacques Chirac (1995-2007) a primit o pedeapsă cu suspendare în 2011 în legătură cu scandalul angajărilor fictive de la primăria din Paris pe care a condus-o. Alți șefi de stat ai actualelor țări membre ale UE care au executat pedepse cu închisoarea înainte de a ajunge la putere, în calitate de oponenți politici: Vaclav Havel (Republica Cehă), Lech Walesa (Polonia), Gheorghe Gheorghiu-Dej (România), Eamon de Valera (Irlanda) și Franjo Tudjman (Croația). Toți au condus apoi țările lor înainte de aderarea la UE. Părintele independenței țării sale și președinte între 1990 și 1999, croatul Franjo Tudjman s-ar fi putut întoarce în închisoare după încheierea mandatului.
Deși a murit înainte de a fi interogat, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI) a anunțat ulterior că acesta ar fi fost acuzat de crime de război dacă ar fi fost în viață, pentru acțiunile sale din timpul războiului din Bosnia (1992-1995).