Controverse asupra serviciului militar
În 1992, anul în care Ion Iliescu și Michael Jackson își strângeau mâinile, tânărul Ionuț Moșteanu primea ordinul de recrutare. Dacă ar fi știut atunci că va ajunge într-o bună zi ministru al Apărării, poate că s-ar fi dus în armată. Însă tânărul Moșteanu a făcut tot posibilul ca să evite înrolarea. Altfel, ar fi fost și el unul dintre românii chemați la mobilizare, săptămâna trecută.
Întrebat de reporterul Gândul, care este motivul pentru care nu și-a satisfăcut stagiul militar, Ionuț Moșteanu a evitat să răspundă direct. "Ionuţ Moşteanu: Sunt foarte mulţi oameni care nu au satisfăcut stagiul militar. Reporter Gândul: Dar dvs sunteţi ministrul Apărării… Ionuţ Moşteanu: Da, sunt civil, nu sunt militar. Există această separaţie foarte clară în statul român. Sunt civil şi în jurul meu sunt militari de carieră foarte buni cu care lucrez în fiecare zi. Reporter Gândul: Nu v-aţi gândit să urmaţi un stagiu militar voluntar? Ionuţ Moşteanu: Am 52 de ani. Ar fi un pic cam târziu şi statul nu m-ar folosi prea mult apoi, având în vedere că la 55 de ani nu mai pot fi mobilizat. Ne rezumăm la cei tineri”, a declarat ministrul Moșteanu, pentru Gândul.
La 52 de ani, ministrul Moșteanu consideră că este prea bătrân pentru mobilizare. Asta deși la porțile unităților militare fuseseră chemați oameni mai bătrâni și mai bolnavi decât ministrul Apărării. În altă ordine de idei, susține că e prea bătrân pentru armată, dar nu și pentru trotinetă. Sau pentru jocuri pe calculator.
În CV-ul ministrului este un amănunt foarte interesant. După terminarea liceului, Ionuț Moșteanu s-a orientat către Universitatea Politehnică din București. Acesta ar fi fost unul din potențialele motive pentru care ar fi reușit să evite înrolarea. Ulterior și-a abandonat studiile la „Poli”, apoi s-a înscris la Bioterra, o facultate privată unde a studiat Management.
Controversele generate de declarațiile lui Moșteanu sunt amplificate de contextul actual al mobilizării parțiale, care a vizat și persoane care, la prima vedere, nu par a îndeplini criteriile de vârstă sau sănătate pentru a fi chemate. Aceasta a dus la întrebări suplimentare privind politica de recrutare din România, mai ales în rândul tinerelor generații.
În concluzie, cazul lui Ionuț Moșteanu ridică întrebări nu doar despre responsabilitatea personală a celor care conduc ministerele, dar și despre modul în care se percepe serviciul militar în contextul unei societăți moderne, unde valorile tradiționale și cele contemporane se află în continuă tensiune.