Scumpiri și provocări pentru fermierii români
Prețul verzei românești a crescut semnificativ în această toamnă, iar cumpărătorii au început să observe diferențele. De la 1 leu kilogramul, cât se vindea anul trecut direct din poarta fermei, acum prețul pornește de la 1,2 lei și ajunge până la 3 lei în piețe. Producătorii afirmă că această scumpire nu este întâmplătoare, ci rezultatul unor investiții mai mari și a unei lupte din ce în ce mai dificile cu bolile și dăunătorii, care devin greu de controlat din cauza schimbărilor climatice.
Viorica Ciric, o legumicultoare din comuna Vișan, județul Brăila, cultivă varză românească de peste 20 de ani. În acest sezon, din cele 31 de hectare de teren pe care le lucrează, două sunt dedicate verzei de Buzău. „Noi punem varză românească, aceasta este cea mai căutată de pe piață. Investim în culturi, avem sisteme de irigații cu picurare, cu contor în față, cât consumăm, atât plătim. Noi pornim de la semințe, un an cumpărăm semințele, un alt an le producem noi. Pentru un hectar de varză, cu udare, cu plantare, cu tot, cred că investim în jur de 15.000 de lei”, a explicat producătoarea pentru Agrointeligența.
Răsadurile sunt crescute în sere proprii, iar semințele provin direct de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Cu toate acestea, profitul rămâne modest, iar fermierii se plâng că nu au timp să meargă la piață. „Noi recoltăm varza și e preluată de samsari la un preț de 1-1,2 lei/kg. La piață, cumpărătorii o pot găsi la preț dublu, 3 lei/kg”, a spus Viorica Ciric.
Producătorii se confruntă cu scumpiri la toate nivelurile – de la semințe și îngrășăminte, până la combustibil și tratamente. În plus, vremea instabilă a favorizat apariția bolilor, iar produsele fitosanitare sunt tot mai puțin eficiente. Schimbările climatice au adus și alte provocări: primăverile mai reci obligă fermierii să încălzească serei pentru răsaduri, iar iernile blânde nu mai distrug dăunătorii.
De asemenea, producătorii locali subliniază că lipsa unei piețe organizate îi obligă să vândă marfa la prețuri mici, direct către intermediari.
Astfel, în ciuda costurilor crescute de producție, veniturile lor rămân la un nivel scăzut, iar viitorul acestora devine din ce în ce mai incert.