Semnificație și tradiții
În prezent, Halloween-ul este perceput în primul rând ca o sărbătoare americană asociată cu distracție, dulciuri costume și povești înfricoșătoare. Cu toate acestea, istoria sa este mult mai complexă, ce datează de peste 2.000 de ani, având rădăcini adânci în tradițiile celtice și în ritualurile păgâne. Această sărbătoare își are originea în vechiul festival celtic Samhain, care marca sfârșitul verii și începutul sezonului rece, relatează History.com.
Celții, care trăiau în urmă cu două milenii pe teritoriile ce corespund astăzi Irlandei, Marii Britanii și nord-vestului Franței, credeau că, în noaptea de 31 octombrie, granița dintre lumea celor vii și cea a morților devenea extrem de fragilă, ceea ce permitea spiritelor să se deplaseze liber printre oameni. Se spunea că aceste duhuri malefice bântuiau satele și distrugeau recoltele, dar celții considerau că prezența lor pe Pământ le oferea druizilor – preoții celți – posibilitatea de a face mai ușor profeții despre viitor.
Pentru a ține la distanță spiritele rele, localnicii aprindeau focuri uriașe de tabără și purtau costume înspăimântătoare. În timpul acestei celebrări, oamenii se deghizau cu măști și haine realizate din piei și capete de animale și obișnuiau să își ghicească unii altora norocul.
Pe 13 mai 609 d.Hr., Papa Bonifaciu al IV-lea a dedicat Panteonul din Roma în cinstea tuturor martirilor creștini, instituind sărbătoarea catolică denumită „Ziua Tuturor Martirilor” în Biserica apuseană. Odată cu răspândirea creștinismului în Europa, în secolul al VIII-lea, Biserica Catolică a dorit să înlocuiască vechile festivaluri păgâne cu unele religioase.
Astfel, Papa Grigore al III-lea a extins sărbătoarea astfel încât să includă toți sfinții și martirii și a stabilit data de 1 noiembrie ca zi de cinstire a acestora („All Hallows Day”). Până în secolul al IX-lea, influența creștină se extinsese în regiunile locuite de celți, acolo unde tradițiile s-au contopit treptat cu obiceiurile păgâne. În anul 1000 d.Hr., biserica a instituit și Ziua Tuturor Sufletelor, celebrată pe 2 noiembrie, pentru a-i pomeni pe cei morți. Se crede că aceasta a fost o încercare de a înlocui vechiul festival celtic al morților cu o sărbătoare similară, dar recunoscută de biserică.
Ziua Tuturor Sfinților, care a păstrat o parte dintre tradițiile de Samhain, mai era cunoscută și sub numele de „All-hallows” sau „All-hallowmas” (n.n. – din engleza medie Alholowmesse, care înseamnă „Ziua Tuturor Sfinților”). Noaptea de dinainte, care coincide cu noaptea tradițională a Samhain-ului, a fost denumită „All Hallows Eve” („Ajunul Zilei Tuturor Sfinților”). În timp, expresia s-a modificat, devenind în cele din urmă „Halloween”, notează aceeași sursă.
Conform Oxford English Dictionary, Halloween desemnează ajunul Zilei Tuturor Sfinților, iar etimologia sa a evoluat de-a lungul timpului. Henry Ansgar Kelly, expert în studii medievale și renascentiste la Universitatea din California (UCLA), explică faptul că termenul derivă din combinarea cuvintelor scoțiene „hallow”, care înseamnă „sfânt” sau „persoană sfântă”, și „een”, care este prescurtarea de la „evening”, adică „seară”.
În esență, „Halloween” se traduce prin „seară sfântă”, ceea ce corespunde în fapt legăturilor sale creștine. În anul 1773, scoțienii au început să folosească forma compusă „Hallow-een” pentru a desemna ziua de 31 octombrie, notează Today.com. Totuși, poetul scoțian Robert Burns a fost cel care a consacrat termenul în poemul său „Halloween”, pe care l-a publicat în 1786, stabilind în acest fel numele sub care sărbătoarea este cunoscută și astăzi.
Halloween-ul este o sărbătoare răspândită pe tot globul și este dedicată amintirii celor trecuți în neființă, dar și confruntării cu teama de moarte și necunoscut prin joc, artă și divertisment. Este, totodată, o ocazie pentru exprimare creativă, prin jocuri, ritualuri și costume inspirate de mituri, monștri sau personaje de ficțiune, care invocă atât latura înfricoșătoare, cât și cea distractivă a supranaturalului. Tradiția spune că, în ultima noapte din luna octombrie, granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor se deschide, permițând trecerea acestora dintr-o parte în alta.
Din acest motiv, Halloween-ul se sărbătorește în fiecare an pe 31 octombrie, indiferent în ce zi a săptămânii cade. Deși unii susțin contrariul, sărbătoarea nu are nici un fel de conotații satanice. Festivalul celtic Samhain era, de fapt, un moment agrar dedicat recoltelor și tranziției către iarnă, iar manifestările sale – costume, decorațiuni tematice, felinare din dovleci, machiaje și tradiționalul „trick-or-treat” – s-au păstrat până în zilele noastre.
Așa cum Crăciunul este asociat prin culorile roșu și verde, Halloween-ul este reprezentat prin portocaliu și negru. Lisa Morton, autoarea volumului „Trick or Treat: O istorie a Halloween-ului”, a explicat pentru Today.com că aceste nuanțe își au originea în simbolistica sărbătorii. Astfel, portocaliul evocă focurile ritualice din vechime, dar și recoltele de toamnă, dovlecii și frunzele arămii. Negrul, în schimb, este legat de moarte, întuneric și mister, fiind asociat cu noaptea și cu creaturi tipice Halloween-ului, precum liliecii și pisicile negre.
„Negrul și portocaliul sunt culori de dată recentă. Dacă vă uitați pe cataloagele de la începutul secolului al XX-lea veți vedea că, pe atunci, culorile Halloween-ului erau maro și galben”, spune Morton. Aceasta a mai adăugat că, odată cu trecerea anilor, companiile care produceau decorațiuni de Halloween au popularizat schema portocaliu-negru tocmai pentru că surprinde contrastul dintre viață și moarte, dintre lumina verii apuse și întunericul iernii care urmează.
De-a lungul secolelor, numeroase simboluri au fost asociate de sărbătoarea de Halloween, iar cel mai cunoscut este dovleacul sculptat. Această tradiție își are rădăcinile într-o legendă irlandeză care vorbește despre un personaj numit Stingy Jack OLantern, un tânăr viclean care era tot timpul pus pe farse.
Într-o noapte, pe când se plimba ca de obicei beat criță, Jack a dat peste un cadavru, care avea o grimasă stranie pe față. Tânărul avea să descopere că acesta este însuși diavolul. Dându-și seama că sfârșitul lui se apropie, Jack i-a cerut necuratului să-l lase să bea o ultimă bere înainte de a fi dus în Iad. Satana l-a dus pe tânăr la cârciumă unde au băut împreună. După ce și-a potolit setea, Jack l-a păcălit pe diavol să se transforme într-o monedă de argint pentru a putea plăti nota, însă odată ce diavolul s-a transformat, băitaul a pus moneda în buzunar unde avea un crucifix, împiedicându-l astfel pe diavol să-și recapete forma.
Conform History.com, Jack i-a cerut în schimbul eliberării să-i cruțe sufletul. Zece ani mai târziu, ei s-au reîntâlnit și părea că acum nu mai are scăpare. Totuși, viclean cum era, Jack l-a rugat pe diavol să-i aducă un măr pentru a-și potoli foamea. În timp ce Satana se urcase în pom, Jack a înconjurat trunchiul copacului cu cruci, forțându-l încă o dată să-i promită că nu-l va duce niciodată în Iad. Neavând de ales, diavolul a fost de acord și a fost eliberat.
Unele versiuni ale legendei spun că Satana a fost păcălit chiar de trei sau de patru ori. În final, Jack și-a găsit sfârșitul, dar nici Raiul, nici Iadul nu l-au primit, fiind condamnat să rătăcească veșnic pe Pământ cu un felinar confecționat dintr-o gulie scobită în care ardea un tăciune din focul infernului, imagine care avea să devină simbolul dovleacului de Halloween.
Vezi şi când sunt moşii de toamnă 2025!
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.