Revoluția și Mineriada în centrul atenției
Fostul procuror general Augustin Lazăr afirmă că dosarele Revoluției și Mineriadei din 13-15 iunie 1990 au fost tergiversate „cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente”. Augustin Lazăr a condus Ministerul Public între 2016 și 2019, timp în care Ion Iliescu a fost trimis în judecată în cele două dosare istorice, care au fost ulterior anulate de instanță și retrimise la parchet pentru a fi reluate de la zero.
„Străbunii latini ne-au lăsat sintagma: «despre morți numai de bine». Nu putem omite însă că strategia de temporizare a procesului Revoluției – recunoscută la comisia senatorială de Voican Voiculescu și alții -, a reușit. România a suferit condamnări multiple la CEDO, a plătit milioane de euro, pentru lipsa unui proces echitabil, lezarea dreptului la viață a 862 victime ucise după căderea dictaturii și circa 4.000 rănite. Dar, România nu are un Președinte judecat pentru infracțiuni contra umanității. Temporizarea s-a făcut cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente. Ironia istoriei, dezamăgirea celor care au muncit cu bună credință la aflarea adevărului. Dar mai ales a victimelor și aparținătorilor care au suferit și așteptau de 35 de ani, în zadar, un proces echitabil”, spune Augustin Lazăr, într-un mesaj transmis Digi24.
El afirmă că procesele au fost evitate „cu obstinație de cei care au emanat voință politică de stat, generatoare a acestei strategii”.
„În final, adevărul a fost aflat de procurori și publicat: la Revoluție nu a existat nicio «insurgență securist-teroristă», iar la Mineriada din 13-15 iunie 1990 nu a existat nicio «rebeliune legionară». A existat doar o preluare violentă a puterii, cu consecințele cunoscute. Pentru tinerele generații este necesară o memorie judiciară corectă, care să elimine diversiunea și să permită construirea proiectelor naționale pe fundamentul adevărului”, a adăugat Lazăr.
Fostul președinte Ion Iliescu, care a murit marți, la vârsta de 95 de ani, a fost pus sub acuzare pentru crime contra umanității în dosarul Revoluției din 1989 și în cel al Mineriadei din iunie 1990. Ambele dosare au avut un traseu sinuos în justiție: au fost închise și redeschise de procurori, trimise în judecată și apoi restituite parchetului pentru refacerea anchetelor în repetate rânduri.
În 2019, fostul procuror general Augustin Lazăr anunța trimiterea în judecată a dosarului Revoluției, moment în care a prezentat public „scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a duratei anchetei penale – aproape 30 de ani”.
Doi ani mai târziu, în 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis restituirea dosarului Revoluției la Parchet, invocând nereguli în rechizitoriu.