Trei adolescente din Dolj au provocat panică anunțând o răpire fictivă
Trei surori adolescente din comuna Calopăr au provocat panică și mobilizare în rândul autorităților, după ce au sunat la 112 anunțând că au fost răpite. Apelul a avut loc vineri, 23 mai, în jurul orei 23.26, când una dintre fete, folosindu-se de telefonul unui vecin, a raportat că a fost luată cu forța din Caracal, împreună cu alte patru tinere, și transportată într-o dubă neagră.
După primirea apelului, polițiștii din cadrul Poliției Orașului Segarcea și Secției 13 Poliție Rurală au demarat de urgență o operațiune de căutare pentru a localiza fetele. În ciuda seriozității situației, investigațiile au dus la descoperirea unei simple farse. În cursul zilei de sâmbătă, autoritățile au identificat cele trei fete, de 12, 13 și 15 ani, care au recunoscut că au inițiat apelul doar ca o glumă.
Fetele au mărturisit că au sustras telefonul mobil al unui vecin, iar minora de 13 ani a fost cea care a apelat 112. După ce au realizat că farsa a provocat o intervenție serioasă din partea poliției, ele au distrus cartela SIM și au restituit telefonul proprietarului. Reprezentanții legali ai minorelor au fost sancționați contravențional cu o amendă de 500 de lei, iar DGASPC a fost informată despre incident.
Poliția a emis un apel public pentru utilizarea responsabilă a numărului 112, subliniind importanța educației în privința sistemelor de urgență. În România, apelurile false pot duce la sancțiuni severe, inclusiv amenzi de la 2.000 lei la 4.000 lei pentru alertarea falsă a agențiilor de intervenție, precum și munca în folosul comunității.
Acest incident a stârnit amintiri dureroase despre cazul Alexandrei Măceșanu, o tânără care, în 2019, a fost răpită și ucisă în Caracal, subliniind necesitatea unei educații adecvate privind folosirea responsabilă a serviciilor de urgență. Poliția reiterează că un apel fals poate îngreuna intervențiile în cazurile reale de pericol.
Scenariul creat de cele trei adolescente este un exemplu nedorit al modului în care tinerii pot subestima gravitatea unor acțiuni, fără a conștientiza impactul pe care îl pot avea asupra resurselor de urgență și asupra comunității.