Reacții și implicații asupra piețelor financiare
Impactul retrogradării reprezintă subiectul principal al acestui articol. Decizia agenţiei Moody’s de a retrograda ratingul suveran al Statelor Unite a generat îngrijorări semnificative în rândul investitorilor, accentuând temerile legate de datoria publică în continuă creștere și riscul ca piețele obligațiunilor să reacționeze negativ în cazul în care Washingtonul nu adoptă măsuri stricte de disciplină fiscală. Conform Reuters, retrogradarea a fost justificată prin dimensiunea uriașă a datoriei naționale, care a depășit 36.000 de miliarde de dolari, și a intervenit în contextul în care Congresul, dominat de republicani, încearcă să adopte un pachet legislativ complex ce include reduceri de taxe, majorări de cheltuieli și ajustări ale programelor sociale.
În urma acestei retrogradări, reacțiile au fost vehemente, în special din partea oficialilor din administrația Trump. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a negat impactul retrogradării, argumentând că extinderea reducerilor de taxe din 2017 ar putea stimula economia suficient pentru a compensa creșterea datoriei. Totuși, analiștii independenți avertizează că această lege ar putea adăuga trilioane de dolari la datoria națională.
Pe piața obligațiunilor, retrogradarea ar putea determina o prudență mai mare din partea investitorilor, în special a celor cunoscuți sub numele de "bond vigilantes", care penalizează politicile fiscale nesustenabile. Aceasta este a treia retrogradare majoră a ratingului SUA, după acțiunile similare ale Fitch în 2023 și Standard & Poor’s în 2011, iar impactul se va resimți prin costuri de împrumut mai mari pentru sectorul public și privat, conform lui Spencer Hakimian, fondatorul Tolou Capital Management.
De asemenea, Comitetul pentru Buget Federal Responsabil estimează că proiectul legislativ ar putea adăuga între 3.300 și 5.200 de miliarde de dolari la datoria SUA până în 2034, o predicție alarmantă având în vedere că mai multe administrații nu au reușit să inverseze tendința de creștere a deficitelor și costurilor dobânzilor.
Între timp, randamentele titlurilor de trezorerie americane pe 10 ani au crescut, reflectând nervozitatea investitorilor. Anthony Woodside de la Legal & General Investment Management America a declarat că piața nu are încredere că deficitul va fi redus semnificativ, iar Scott Bessent a subliniat importanța controlului randamentelor acestor titluri.
Casa Albă a considerat retrogradarea ca având motivații politice, atacând economistul Mark Zandi de la Moody’s Analytics, caracterizat ca un "opozant politic" al lui Trump. Unii analiști, totuși, consideră că perspectivele fiscale s-au îmbunătățit ușor, Barclays estimând o creștere a deficitului de 2.000 de miliarde de dolari în următorii zece ani, comparativ cu estimările anterioare.
Cu toate acestea, se preconizează că fără o reformă reală a cheltuielilor în Congres, traiectoria fiscală a SUA va rămâne nesustenabilă. Cheltuielile obligatorii, inclusiv programele sociale, au reprezentat majoritatea bugetului federal, iar spațiul de manevră pentru reduceri bugetare este limitat.
Anne Walsh, director de investiții la Guggenheim Partners, a avertizat că actuala direcție fiscală a SUA este nesustenabilă, subliniind necesitatea unor măsuri concrete pentru a preveni o criză fiscală.