Discuții strategice despre apărare în cadrul NATO
La următorul summit NATO de la Haga, care va avea loc în vară, se va discuta despre creșterea cheltuielilor pentru apărare la 3-3,5% din PIB. Ionela Ciolan, expertă în politica de securitate a Uniunii Europene, a afirmat că această problemă va fi abordată încă de la prima reuniune a miniștrilor apărării din statele NATO, la care va participa noul secretar american al apărării, Pete Hegseth.
Cercetătoarea consideră că cerința președintelui Donald Trump de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB are două implicații principale: este o metodă de negociere pentru a determina statele europene să investească mai mult și subliniază insuficiența actualelor cheltuieli de 2% din PIB.
Numai 23 din cele 32 de state membre NATO respectă deja acest prag, iar discuțiile de la summit vor viza o abordare mai realistă, având în vedere constrângerile financiare ale unor state. Polonia și Lituania sunt deja printre cele care s-au angajat să aloce 5% din PIB pentru apărare.
Această schimbare de paradigmă în relațiile internaționale subliniază faptul că Statele Unite nu vor mai oferi aceeași garanție de securitate pentru Europa, solicitând astfel o responsabilizare mai mare din partea statelor europene în ceea ce privește securitatea lor. Ciolan a explicat că, în cazul apariției unor conflicte simultane, Europa ar putea deveni vulnerabilă din cauza dependenței de echipamentele și logistica americană.
În prezent, 63% din achizițiile militare europene sunt din SUA, iar Comisia Europeană a adoptat o strategie destinată creșterii producției interne de armament. Până în 2030, UE își propune ca 50% din achizițiile militare să fie produse în Europa, cu o creștere planificată la 60% până în 2035, și 40% din achiziții să fie comune.
Franța susține o preferință pentru echipamentele produse în UE, în timp ce alte state subliniază importanța menținerii relațiilor cu SUA. Discuțiile de la summitul NATO vor reflecta aceste perspective divergente, iar Ionela Ciolan afirmă că va exista o combinație de abordări în viitorul apropiat, în funcție de nevoile de securitate ale fiecărui stat european.