Avocatul general al CJUE propune anularea directivei esențiale pentru salariul minim
Pe 14 ianuarie, avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Nicholas Emiliou, a șocat susținătorii unei Europe sociale prin concluziile sale referitoare la Directiva europeană privind salariul minim. Acesta a declarat că directiva este incompatibilă cu dreptul UE și a propus anularea sa, ceea ce ar putea avea consecințe devastatoare pentru acest act legislativ esențial în domeniul social al Uniunii.
Directiva, adoptată cu sprijinul a 24 din cele 27 de state membre, are ca scop stabilirea unor niveluri adecvate de salarii minime și promovarea negocierii colective. Singurele state care au votat împotriva acesteia, Danemarca și Suedia, au argumentat că directiva ar putea afecta modelele lor naționale de relații de muncă.
În 2023, guvernul danez, susținut de sindicate și asociații patronale, a inițiat o acțiune în fața CJUE, contestând legalitatea directivei pe baza articolului 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care limitează competențele Uniunii în ceea ce privește „remunerarea”. Concluziile avocatului general se aliniază cu argumentele Danemarcei și Suediei, sugerând o anulare totală a directivei, ceea ce contrazice avizele emise anterior de Parlamentul European și Comisia Europeană.
Disputa se axează pe interpretarea articolului 153, care permite Uniunii să sprijine condițiile de muncă, inclusiv salarizarea. Avocatul general susține că orice reglementare indirectă a salariilor contravine legislației europene, făcând o distincție controversată între impacturile acceptabile și cele inacceptabile asupra remunerației.
În cazul în care CJUE ar accepta această distincție, întreaga argumentație a avocatului general s-ar prăbuși, conform experților Thorsten Schulten și Torsten Müller. Aceștia subliniază că avocatul general nu ia în considerare suficient garanțiile din directivă care protejează competențele naționale în domeniul negocierilor colective.
Deși avizul avocatului general nu este obligatoriu, acesta ar putea influența decizia CJUE. Directiva este văzută ca o inițiativă emblematică pentru o Europă mai incluzivă social. Anularea sa ar putea întări percepția că Uniunea favorizează interesele companiilor în detrimentul cetățenilor.
Concluziile avocatului general nu modifică statutul juridic al directivei, iar statele membre sunt în continuare obligate să o transpună în legislația națională. Chiar și înainte de transpunerea formală, directivele au generat dezbateri și inițiative pentru asigurarea salariilor minime adecvate.
În concluzie, indiferent de decizia CJUE, angajamentul statelor membre de a combate sărăcia și de a promova coeziunea socială rămâne intact. Lupta pentru salarii echitabile și protecții mai puternice în muncă va continua, subliniind că nu este totul pierdut în fața provocărilor actuale.