Un studiu nepublicat explorează impactul unui obiect cosmic
Un obiect cosmic de dimensiunea unei planete ar fi trecut prin Sistemul Solar și ar fi modificat permanent orbitele a patru planete, conform unui nou studiu nepublicat încă în regim peer-review, bazat pe simulări realizate pe calculator, transmite Live Science.
Această ipoteză ar putea explica de ce orbitele planetelor joviene, precum Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, prezintă caracteristici mai puțin obișnuite. Timp de decenii, astronomii au dezbătut formarea planetelor din Sistemul Solar, convenind că acestea ar trebui să aibă orbite circulare, aranjate concentric în jurul Soarelui. Cu toate acestea, niciuna dintre cele 9 planete nu are orbite perfect circulare, iar acestea nu se află în același plan.
Orbita lui Mercur, spre exemplu, este cea mai alungită și înclinată dintre planetele telurice, iar deviațiile orbitei planetelor joviene sunt minime. Renu Malhotra, planetolog la University of Arizona și co-autor al studiului, subliniază dificultatea explicării acestor discrepanțe. "O enigmă pentru astrofizicieni este legată de modul în care orbitele au devenit mai alungite și înclinate", afirmă Malhotra, adăugând că ipotezele anterioare nu explică anumite detalii importante ale orbitelor observate.
Pentru a aborda această problemă, cercetătorii au explorat un scenariu mai puțin analizat: un obiect cosmic rătăcitor, de mărimea unei stele, care ar fi modificat orbitele planetelor acum aproximativ 4 miliarde de ani. Echipa a desfășurat 50.000 de simulări ale unor astfel de treceri, analizând parametrii obiectului cosmic, cum ar fi viteza, masa și distanța de Soare.
Cercetătorii au inclus și obiecte cu mase sub cele stelare, similare cu cea a planetei Jupiter. Majoritatea simulărilor au dus la condiții diferite de cele cunoscute în Sistemul Solar, însă în aproximativ 1% dintre simulări, trecerea obiectului cosmic a generat modificări ale orbitelor planetelor gigantice, similare cu cele observate de astronomi.
În scenariile relevante, obiectul cosmic a traversat Sistemul Solar, trecând aproape de orbita lui Uranus și, în unele simulări, intersectând orbita lui Mercur. Acest obiect era semnificativ mai mic decât o stea, având o masă între 2 și 50 de ori mai mare decât cea a lui Jupiter. Malhotra menționează că în această categorie se regăsesc obiecte cu masă planetară și pitice brune, denumite și „stele ratate”.
Simularea care a generat cele mai apropiate rezultate a fost cea a unui obiect cu 8 ori masa lui Jupiter, care s-a apropiat de Soare la o distanță de doar 1,69 UA, adică puțin mai departe de orbita lui Marte, situată la 1,5 UA.