Decizia instanței ridică semne de întrebare
Curtea cu juri din Modena a decis condamnarea lui Salvatore Montefusco la 30 de ani de închisoare pentru uciderea soției sale, Gabriela Trandafir, și a fiicei acesteia, Renata. Această sentință, considerată de mulți ca fiind ușoară, a fost dictată în ciuda cererii procurorilor de a-i aplica detenție pe viață.
Pe 13 iunie 2022, Montefusco, în vârstă de 70 de ani, a comis fapta în propria locuință din Cavazzona, comuna Castelfranco Emilia. Instanța a argumentat că bărbatul nu avea cazier și că acțiunile sale au fost influențate de o „dinamică nefastă de familie” care s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Aceste motive au fost considerate suficiente pentru a exclude premeditarea și cruzimea.
Gabriela, în vârstă de 47 de ani, și fiica ei, Renata, de 22 de ani, au fost împușcate mortal cu o mitralieră. Tragedia a avut loc într-o zi crucială, când urma să aibă loc pronunțarea divorțului dintre cei doi. Gabriela a raportat de mai multe ori abuzurile fizice și psihologice ale soțului, însă autoritățile nu au acționat în consecință, iar plângerile ei au fost ignorate.
Montefusco, după comiterea crimei, s-a predat poliției, făcându-și apariția la un bar din apropiere, unde a cerut apă și o cafea, lăsând impresia că a fost implicat într-un accident. La momentul arestării, el a recunoscut faptele. Judecătorii, în sentința de peste 200 de pagini, au menționat „disconfortul psihologic profund” și frustrarea lui ca factori care au contribuit la actul său.
Această decizie a stârnit controverse și a ridicat întrebări despre cum sunt tratate cazurile de violență domestică în sistemul judiciar italian. Asemenea sentințe pot trimite un mesaj periculos, sugerând că motivele emoționale pot diminua gravitatea crimelor comise în context domestic. Justiția trebuie să protejeze victimele și să descurajeze violența, nu să ofere circumstanțe atenuante în cazuri atât de tragice.