Rezultate surprinzătoare în alegerile din Croația
Zoran Milanovic, președintele în exercițiu al Croației, se îndreaptă spre o victorie zdrobitoare în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, obținând 77,8% din voturi, conform primelor rezultate ale exit-poll-urilor. Candidatul HDZ, Dragan Primorac, a reușit să strângă doar 22% din sufragii, o desfășurare care pune sub semnul întrebării viitorul partidului conservator la putere.
Această victorie se dovedește a fi un nou setback pentru HDZ și premierul Andrej Plenkovic, cunoscut rival al lui Milanovic, mai ales în contextul unui scandal de corupție care a zguduit scena politică în luna noiembrie. Deși puterile președintelui sunt limitate, el rămâne perceput de croați ca un garant al stabilității politice, în special în fața provocărilor economice cu care se confruntă țara: o inflație record, corupție endemică și o criză a forței de muncă.
Fostă republică iugoslavă, Croația a fost în mare parte guvernată de HDZ de la proclamarea independenței în 1991. Milanovic, fost premier de stânga, a preluat președinția în 2020 cu sprijinul social-democraților (SDP). În ultimele două decenii, el a fost o figură proeminentă pe scena politică, având un stil adesea populist, criticând atât liderii europeni, cât și pe cei locali.
După exprimarea votului său în Zagreb, Milanovic a reiterat încrederea în propria victorie, atacând din nou Bruxelles-ul, pe care îl consideră „autocratic și nereprezentativ”. Analistul politic Zarko Puhovski îl descrie pe Milanovic ca fiind „un omnivor politic”, un lider care reușește să atragă și voturile de dreapta.
Rivalul său, Dragan Primorac, a încercat să se prezinte ca unificator al națiunii, punând accent pe patriotism și valorile familiale. Deși a condamnat invazia Ucrainei de către Rusia, Milanovic a criticat și sprijinul militar al Occidentului, poziționându-se ca un opozant al implicării croaților în formarea de trupe ucrainene.
În fața acuzațiilor din partea HDZ că ar fi „o marionetă prorusă”, Milanovic a răspuns că apărarea democrației nu înseamnă a eticheta pe cei cu opinii diferite drept „jucători ruși”. Tinerii croați își exprimă, de asemenea, frustrarea cu privire la lipsa de discuții între liderii politici pe teme esențiale, precum locuințele și nivelul de trai al studenților, subliniind nevoia de o reprezentare mai bună în politica actuală.