Decizia OMV marchează o schimbare majoră în strategia energetică europeană.
OMV a decis să rupă contractul de livrare de gaze cu Gazprom Export, o filială a gigantului rus Gazprom, invocând "mai multe încălcări fundamentale ale contractului". Acordul, semnat în 2006 și prevăzut să expire în 2040, a fost afectat de o dispută juridică recentă în care un tribunal german a obligat Gazprom să plătească 230 de milioane de euro către OMV pentru nereguli în livrările de gaze.
La scurt timp după decizia instanței, Gazprom a suspendat livrările de gaze către OMV, ceea ce a determinat grupul austriac să anunțe măsuri imediate pentru a-și proteja interesele financiare. Într-un comunicat de presă difuzat miercuri, directorul general al OMV, Alfred Stern, a asigurat publicul că nu există riscuri pentru aprovizionarea cu gaze, datorită diversificării surselor de gaze.
"Ne putem baza pe un portofoliu diversificat de surse alternative de gaze, garantând astfel securitatea aprovizionării pentru clienții noștri", a declarat Stern. OMV își va asigura necesarul de gaze din producția proprie din Norvegia și Austria, precum și din livrările externe de gaze naturale și gaze lichefiate. De asemenea, compania beneficiază de un grad de umplere de 85% în depozitele sale de gaze.
Contractul cu Gazprom a fost, inițial, bine primit de politicieni, însă a intrat rapid în vizorul criticilor din cauza termenilor săi, inclusiv clauza de tip "Take-or-pay", care obliga OMV să plătească pentru gaze indiferent de necesități. Această situație a generat controverse și întrebări legate de sustenabilitatea și echitatea acordurilor pe termen lung în sectorul energetic.
OMV, cu venituri de 39 de miliarde de euro în 2023 și aproximativ 20.600 de angajați la nivel mondial, rămâne un jucător important pe piața europeană a gazelor. Guvernul austriac, principalul acționar, deține 51,2% din acțiunile OMV Petrom, consolidând astfel influența statului în gestionarea resurselor energetice ale țării.
Această ruptură a contractului cu Gazprom reprezintă o schimbare semnificativă pe piața gazelor din Europa, subliniind nevoia de o diversificare mai mare a surselor de aprovizionare și de gestionare a riscurilor în fața incertitudinilor geopolitice.