Impactul secetei asupra faunei
Cinci hipopotami au murit în nord-estul Namibiei, după ce au rămas blocați într-o baltă de noroi, un efect devastator al secetei care afectează regiunea. Râul Chobe, o sursă vitală de apă pentru fauna locală, a secat, lăsând în urmă o serie de bălți insuficiente pentru a susține viața acestor animale. Anunțul a fost făcut vineri de către ministrul namibian al Mediului, susținut de informațiile furnizate de purtătorul de cuvânt al ministerului, Romeo Muyunda.
Hipopotamii decedați făceau parte dintr-un grup de 130 de indivizi, care se aflau în dificultate într-o zonă din apropierea frontierei cu Botswana. "Din păcate, cinci hipopotami au murit. Credem că au murit probabil de foame, dar nu excludem maladii precum antraxul", a declarat Muyunda. Această situație nu este singulară, deoarece alte animale din diverse specii au rămas blocate în alte iazuri din zonă, iar autoritățile se pregătesc să implementeze o operațiune de foraj pentru a le salva.
Seceta extremă a condus Namibia la declararea stării de urgență în luna mai, iar consecințele au fost devastatoare. "Nu mai există iarbă, iar râul Chobe este complet secat", a adăugat Muyunda, subliniind gravitatea crizei. Această secetă record a afectat recoltele pe întreg teritoriul Africii meridionale, lăsând milioane de oameni în fața înfometării și determinând cinci țări să declare starea de catastrofă națională.
Estimările sugerează că această secetă este cea mai severă din regiune în ultimul secol. În plus, Namibia a început sacrificarea a peste 700 de animale sălbatice, inclusiv 83 de elefanți, cu scopul de a hrăni populația afectată de secetă și de a reduce presiunea asupra resurselor de pășunat și de apă. Conform Cadrului integrat de clasificare a securității alimentare (IPC), 1,15 milioane de persoane din Namibia, adică 38% din populație, se confruntă cu insecuritate alimentară severă, având nevoie urgentă de ajutor.
Această criză subliniază impactul devastator al schimbărilor climatice și al neglijenței în gestionarea resurselor naturale, având nevoie de o reacție imediată și eficientă din partea autorităților pentru a preveni pierderi suplimentare, atât în rândul faunei, cât și al populației locale.